34. L/Assedio di Calais de G Donizetti

Assedio di Calais (Asediul Calais) este o operă (dramma Lirico) în 3 acte, pe muzica lui Gaetano Donizetti , libret de Salvatore Cammarano , a fost reprezentată pentru prima dată la Teatro San Carlo din Napoli la 19 noiembrie 1836 . Deși nu a avut o carieră mare în case de operă, ea marchează o încercare importantă din partea compozitorului de a rupe cu convențiile de operă italiană și de a introduce unele principii de Grand Opera în limba franceză.
o

Istorie
Revenit la direcția San Carlo Teatro de la Napoli în mai 1836 după ce a fost scos temporar, impresarul Domenico Barbaja este de acord ca opera lui Donizetti să fie prezentată cu ocazia deschiderii sezonului teatral, care în mod tradițional avea loc în 26 decembrie , ziua de Saint Etienne .
Sursa originală a broșurii (libretului) lui Salvatore Cammarano este tragedia scrisă de Dormont Belloy Asediul de Calais ( 1765 ), care a fost un mare succes. Cartea a trecut fără prea mari dificultăți de cenzura napolitană .
Premiera a avut loc la 19 noiembrie 1836 . Fiind un spectacol de gală, publicul putea aplauda numai dacă familia regală dădea semnalul, dar rareori s-a întâmplat astfel.
Nu a fost nici o revizuire, deoarece în Assedio di Calais şi-a spus cuvântul experiența câştigată prin șaisprezece spectacole în Napoli, unde a fost din nou vara următoare și în mod regulat după aceea până în 1840 . Se pare că această operă nu a fost pusă în scenă în altă parte în Italia. Acesta a fost recuperată în 1990 şi prezentată la Teatro Donizetti Bergamo , iar în anul următor, la Festivalul de Wexford din Irlanda și în 1993 , în Londra, la Guildhall School of Music și Drama .
Argument Acțiunea are loc în 1347 , în parte, la Tabăra engleză a lui Edward III și, parțial, în cadrul orașului Calais, în timpul asediului Calais-ului din vremea Războilui de 7 ani .
Actul I primul tablou
Avanposturi ale taberei engleze. partea de jos a pereților de Calais, se vede marea
• Scena 1: În timp ce toți dorm în tabăra engleză, fiul primarului din Calais, Aurelio, coboară de-a lungul zidului orașului, cu o funie. Este nevoie de câteva pâini care se atașează la o frânghie și acesta urmărește de pe zid până când soldații britanici se trezesc și dau alarma. nu poate să se întorcă şi fuge pe mare, în timp ce englezii trimit săgeți în direcţia lui.
al doilea tablou
Un hol din interiorul palatului municipal din Calais. Pe fundal, practic o vedere la oraș, cu unele dintre zidurile sale de apărare. zori. O tăcere adâncă domnește peste tot.
• Scena 2: Primarul din Calais, Eustachio di Saint-Pierre, este chinuit de gânduri negre. Orasul este la finalul răbdării asediului, oamenii încep să moară de foame, și el este, de asemenea, îngrijorat pentru fiul său.
• Scena 3: Soția acestuia, Eleonora, exclamând Egli è Perduto (se pierde). Ea spune de Aurelio că a avut o tentativă curajoasă, dar a fost un eșec. Eustachio și Eleonora începe un duet Andante dureros (Acquetati che tu odă a genitor), în care deplânge Eustachio moartea fiului său în timp ce gândurile Eleonorei apelează la Filippo copilul său, pierdut de tatăl său, în astfel de împrejurări teribile.
• Scena 4: susținător fidel al primarului Giovanni d’Aire, Aurelio anunta că a putut să scape de urmăritorii săi prin aruncarea sa în mare. Eustachio și Eleonora de bucurie cântă duetul lor (Vivi! Al … sen ti vang! …. Eleonora trimite pe fiul său Giovanni să participe la întoarcerea tatălui său.
• Scena 5: Aurelio și sărutări între tatăl și soția sa . Ea exprimă bucuria de a fi viu într-o Cavatina (Ah, “am giorni a Serbati) înainte de a cere tatălui său să-i spună despre situația din Calais. Giovanni spune în chip întunecos că există mai multă speranță și Aurelio proclamă intenția sa de a muri pentru țara sa într-un energic cabaletta (giammai del nu Ardir limbaj puternic). Giovanni se întoarce la sarcina sa de a veghea la zidurile orașului, care trebuie să fie restaurată.
• Scena 6: Giovanni se întoarce să anunțe sosirea iminentă a unui străin în fruntea unei mulțimi mari care vine la Eustachio şi solicita restituirea orașului.
• Scena 7: Sosirea în fapt a necunoscutului grup de cetățeni indignați de Calais, dar de asemenea, trei suporteri burghezi ai primarului, Armando, Giacomo și Pietro. Acestia trag sabiile lor pentru a-l apăra pe Eustachio, dar el preferă să meargă singur împotriva mulțimii. Un necunoscut se grăbește să-l omoare pe Eustatio, dar este împiedicat. Poporul s-a întors pe deplin să lupte până la capăt .
Actul II
primul tablou
• O cameră în apartamentul lui Aurelio. În fond, un alcov cu un pat unde se afla mica Filippo. Pe de o parte, intrarea într-o capelă .
• Scena 1: Eleonora privea pe Aurelio cum doarme. Aurelio este brusc trezit de un vis şi spune soției sale că a văzut soldați britanici care ucid pe fiul lor. Ambii părinți se încadrează în rugăciunea pentru micul Filippo (serba ceea ce Puro e di Giglio Innocenza de candoare).
• Scena 2: Un clopot sunăși Edoardo anunță că regele a trimis un mesager la Calais pentru a face o ofertă de pace. Aurelio și Eleonora simt renăscând speranța în ei (un dolce speme palpito).
al doilea tablou
O cameră mare, circulară dedicată audienţelor publice. Aproape de intrare este un postament pe care este plasat steagul Franței.
• Scena 3: Un cor mare (La Popolo afflitto aceasta grido gemente) introduce finalul Actului II.
• Scena 4:Un general englez, expune lui Edmundo condițiile de pace puse de regele Angliei: șase burghezi ai orasului se vor duce în tabăra engleză să se supună “infamia și moartea. Aurelio, trăgând el însuși împreună cu ceilalţi, oferă locuitorilor din Calais răspuns: ei vor pieri până la ultimul ( Arioso )! Dar Eustachio, avansează. Eustachio explică faptul că, probabil, șase bărbați vor pieri, şi puternic a anunțat că s-a oferit voluntar să facă parte din cele șase victime . o rugăciune generală (O Polvé Sacra) concluzionează, neobișnuit, actul al II-lea.
Actul III
primul tablou
Pe de o parte, pavilionul regelui, magnific, în fundal, plajă, cu vedere spre zona de mare care formează strâmtoarea Calais .
• Scena 1: Regele Angliei, Edoardo, a ordonat salve de tun în onoarea sosirea în tabăra a soției sale, Isabella. Acesta întreabă dacă Calais a avut îndrăzneala să reziste.
• Scena 2: Se întoarce Edmondo și anunță :Calais a acceptat propunerea regelui. În Cavatina sa, se așteaptă cu nerăbdare perspectiva Unirii coroanelor din Anglia, din Scoția și Franța (e Ogn’inciampo Alfin distrutto).
• Scena 3: Un ofițer anunță sosirea reginei. Un cor de bun venit (Astro del ciel anglo), salută pe cel care a învins Scoția. Regina a fost surprinsă de faptul că, Calais nu a fost încă luată în timp ce Edoardo, în cabaletta sa, aplauda victoriile soției lui (Darti, regina, în Premio) și o conduce pe un tron în fața cortului său să participe la petrecerea dată în onoarea lui: acesta este momentul de intercalare a baletului (Balabile – Festa Militare) în patru părți, prima (Dance prizonieri scoțiene) și a patra (Dance armata.
• Scena 4: Edmondo anunță sosirea victimelor regelui.
al doilea tablou
Interiorul cortului regal, decorat cu trofee.
• Scena 5: Regele este surprins să descopere pe Eustachio printre victime, dar este nevoie de o purtare severă și acuzații de refuzul de a recunoaște drepturile sale la coroana Franței din Calais și de revolta împotriva lui, vor fi executati.
• Scene 6 și 7: Regina intră urmată de familiile victimelor și imploră pe soțul ei să arate clemență. Dar el a refuzat și Eustachio vine cu nerăbdare şi cere să fie executați, iar inamicii sunt obligați să admire (I nemici Al Punto estremo de ammirarci Sian costretti). Victimele îşi iau rămas bun de la familiile lor. Regina îl imploră pe soțul ei din nou și spre uimirea generală, el a anunțat că iartă pe cei condamnaţi.
Iată ce vă pot oferi în lipsa unei înregistrări integrale a operei:
1. Donizetti’s L’assedio di Calais – Opera in 10 minutes:

 

 

2. Nuccia Focile – Breve riposo ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti ):

3. Elina http://www.youtube.com/watch?v=OK9Zv7Yt5XI&feature=colikeGaranca Al mio core Assedio di Calais Donizetti:

4. Michele Pertusi – Il suon di tanto plauso ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti ):http://www.youtube.com/watch?v=f1uo8cjYsL4&feature=colike

5. Danza militare ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti ):

6. Ballabile ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti ):

7. Luciana D’Intino – Al mio core oggetti amati ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti ): http://www.youtube.com/watch?v=Ygg8vyfq6o4&feature=colike
8. Michele Pertusi – Tosto che approdi… L’avvenir per me ( L’Assedio di Calais – Gaetano Donizetti )

33. Emilia di Liverpool de G. Donizetti

Gaetano Donizetti a compus opera Emilia di Liverpool in 1824 si a prezentat-o la Napoli, Yeyro Nuovi pe 28 iulie 1824 in prima versiune dupa un libret de un autor anonim iar a doua versiune in 1828 dupa un libret de Checcherini Iosif, a avut denumirea de Schitul Liverpool.

Versiunea 1828 a avut premiera la Napoli în 8 martie 1828 și a avut doar șase spectacole.
Versiunea 1824 “a fost reînviată în 1838 pentru trei spectacole, și din nou în 1871. Nu a mai fost prezentată până în 1957 la premiera din Marea Britanie pe 12 iunie, în Liverpool .În luna septembrie 1957 BBC a prezentat o versiune prescurtată care s-a jucat la radio de tânăra pe atunci Joan Sutherland , care a dat-o expoziție uimitoare a stilului ei cu optsprezece luni înainte de succesul de la Covent Garden obţinut cu Lucia di Lammermoor .
Există o înregistrare pe CD din 1986 cu Philharmonia Orchestra și Corul Geoffrey Mitchell sub bagheta lui David Parry ca Opera Rara. În distribuţie: Yvonne Kenny ,

Chris Merritt.

Rol Tipul de voce Premiere Distributie, 28 iulie 1824
(Dirijor: -)
Emilia

Teresa Melas

Claudio Liverpool, tatăl ei bas

tenor
Domenico Zilioli

Carlo Casaccia

Candida, fiica lui mezzo-soprană
Francesca Ceccherini

Luigia soprano
Contele bas

Subiect:
Actul I
Emilia, fiica lui Claudius din Liverpool, s-a retras întru penitență într-un schit pe un munte după ce a fost sedusă și abandonată de către un tânăr ofițer, care a provocat disperarea și moartea mamei sale.
Tatăl său, un căpitan, a căzut în stare proastă din cauza unei înșelătorii, a fugit din ţară și toată lumea crede că a murit.
Tânărul își petrece timpul ajutând pe sătenii săraci și pe călători.
Din cauza unei furtuni, un transport de pasageri în jos de pe munte sunt salvaţi de un marinar robust bărbos care îi invită la masa de prânz la schit.
Printre călători este Don Romualdo, un nobil napolitan, prietena lui, Louise, cu tatăl ei, contele, și secretarul său, tânărul Frederick.
Claudiu marinarul se dovedește a fi tatăl lui Emilia, care se întoarce acasă după douăzeci de ani de sclavie în Africa .
În mod similar vom găsi că Federico este nimeni altul decât seducătorul Emiliei. La vederea lui Frederick, Emilia leșină. Când s-a trezit, îşi recunoaște tatăl și reconciliază cu el
Actul II
Claudio l-a invitat pe Frederick să-l urmeze în cripta unde se afla mama lui Emilia pentru a avea o astfel de răzbunare.
Dezvăluie identitatea lui, dar el este pe cale să-l omoare, Emilia, avertizată de prietenul ei Candida, se grăbește pentru a preveni duelul.
Federico se pocăiește și arată că proprietățile familiei Emiliei care au fost deposedați pe nedrept sunt acum returnate.
Claudio iartă pe Frederick şi ajunge la mâna Emiliei, și, de asemenea, obține iertarea Luigia lui Don Romualdo.

Întrucât nu am găsit o înregistrare integrală a acestei opere am postat mai jos câteva arii şi scene în interpretări diferite:

Gaetano Donizetti – Emilia di Liverpool (1824/1828) – Selected highlights: http://www.youtube.com/watch?v=5yiR0EY1Tyg&feature=colike
Vesselina Vassileva – “Confusa e alma” – Emilia di Liverpool, Donizetti: http://www.youtube.com/watch?v=VsIzkS1zO2Y&feature=colike
Emilia di Liverpool G.Donizetti: http://www.youtube.com/watch?v=VsIzkS1zO2Y&feature=colike
Staatstheater Nürnberg – Emilia di Liverpool:http://www.youtube.com/watch?v=9S2kwLRcPKA&feature=colike
J. Sutherland – Emilia di Liverpool – Rondo Finale: http://youtu.be/pGwOBOlf3ZA;
Yvonne Kenny – Madre deh placati… Ah!Di contento ( Emilia di Liverpool – Gaetano Donizetti ):http://www.youtube.com/watch?v=pGwOBOlf3ZA&feature=colike

32. Bal mascat de Giusepe Verdi

Bal mascat (in italiana Un ballo in maschera) este o opera scrisa de Giuseppe Verdi pe un libret de Antonio Somma.

Premiera absolută a operei a avut loc la Teatro Apollo din Roma, în ziua de 17 februarie 1859.
Durata operei: cca 140 minute.
În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca “shakespeariană”.
Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită de acuratețe istorică din două motive importante. Pe de o parte, sursa inspirației însăși era o prezentare romanțată a evenimentelor, respectiv, în perioada compunerii operei sale, lui Verdi i s-a impus de către cenzură guvernului să efectueze schimbări în desfășurarea acțiunii datorită sensibilității politice a subiectului și / sau a sugestiilor de natură anarhică care puteau fi sugerate.
În 1833, dramaturgul francez Eugène Scribe a descris evenimentele care au dus la asasinarea regelui Gustav al III-lea în piesa omonimă, Gustave III. Singurele lucruri reale pe care Scribe le-a păstrat au fost câteva nume istorice implicate, conspirația în sine și asasinarea de la balul mascat. Restul, caracterizările, personajele, povestea romantică, ghicirea viitorului, trădarea prieteniei, etc. sunt rezultate ale ficțiunii autorului francez.
Opera lui Verdi s-a bazat pe piesa lui Scribe și nu pe faptele istorice. Și totuși a fost considerată de către cenzura regală ca fiind prea mult, drept care acțiunea se va desfășura în Lumea Nouă, la Boston, în loc de Europa, perioada va fi vag sugerată ca fiind cea a începutului anilor 1700, deci cea a Americii de nord coloniale britanice, rangul personajului asasinat va fi coborât de la cel de monarh la cel de guvernator colonial, iar personajul în sine nu va fi nimeni altul decât Riccardo (Richard), Contele (ori Earl) de Warwick.
Personajele principale
• Regele Gustav al III-lea al Suediei (Contele Riccardo) (tenor)
• Contele Anckarström (Renato), prietenul și secretarul regelui (bariton)
• Amelia, soția Contelui Anckarström (soprană)
• Ulrika Arfvidsson, prezicătoare (mezzosoprană)
• Silvano, un marinar (bariton)
• Contele Horn (Tom), conspirator contra regelui (bas)
• Contele Ribbing (Samuel), alt conspirator (bas)
Acțiunea
Acțiunea se petrece la Boston, în ultimii ani înainte de anul 1700.
Actul I
Tabloul I (palatul guvernatorului)
Riccardo, conte de Warvick, guvernator al Bostonului, are zi de audiență. Printre cei care așteaptă se găsesc și adversarii lui Riccardo, necunoscuți de el, grupați în jurul lui Samuel și al lui Tom. Pajul Oscar, prezintă lista invitaților la balul mascat ce urmează a avea loc. Pe listă figurează și Amelia, pentru care Riccardo nutrește, în taină, sentimente de dragoste.
După plecarea celor veniți pentru audiențe, sosește Renato, colaboratorul și prietenul cel mai devotat al lui Riccardo, dar și soțul Ameliei. Renato îl avertizează pe guvernator de existența unui complot, care urmărește să-l asasineze. Prezența omului apropiat, care l-a prevenit asupra pericolului ce-l paște, îl tulbură și-i provoacă remușcări lui Riccardo. Dragostea lui pentru Amelia înseamnă trădarea datoriei izvorâte din prietenia ce-i leagă. Judecătorul îi prezintă guvernatorului spre semnare actul de expulzare a vrăjitoarei Ulrika, acuzată de magie. Pajul Oscar o apără. Riccardo nu crede în cele relatate. Pentru a se convinge personal se va duce, travestit, la Ulrika.
Tabloul II
Ulrika este înconjurată de un grup de susținători. Pentru a-i impresiona și a le exploata naivitatea, invocă spiritele demonice. Printre cei care asistă la această scenă se află și Riccardo, îmbrăcat în pescar. Silvano, un brav matelot, aflat mai de mult în serviciul guvernatorului, este ținta primei preziceri a Ulrikăi: Curând te vei bucura de primirea unor bani și de înaintarea în grad. Cu gândul de a-l răsplăti pe Silvano, dar și cu acela de a-i persifla pe cei care cred în magie, guvernatorul strecoară la vedere, în buzunarul marinarului, o pungă cu bani și o hârtie pe care a semnat numirea ca ofițer. Apare servitorul Ameliei. A venit să îi ceară Ulrikăi o întrevedere cu stăpâna lui. Cei de față sunt îndepărtați. Riccardo însă, recunoscându-l pe servitor și dorind să asculte convorbirea, se ascunde. Amelia, înspaimântată de faptul că îl iubește pe Riccardo, neavând puterea să se elibereze de acest sentiment, vrea să apeleze la ajutorul Ulrikăi. I se recomandă ca leac o buruiană pe care trebuie să o culeagă singură de pe dealul spânzuraților. Riccardo hotărăște să o urmeze.
Se aud voci. În timp ce Amelia pleacă, suita guvernatorului, la care s-au atașat Samuel și Tom, își face apariția. Riccardo, văzând că i-au sosit prietenii, iese din ascunzătoare, se apropie de Ulrika și îi cere să-i prezică și lui viitorul. Ulrika îi spune că va fi omorât de un prieten și anume de acela care îi va strânge primul mâna. Guvernatorul, sfidând prezicerea, întinde mâna celor din jurul sau, dar nimeni nu răspunde gestului. Apare Renato, care îl salută pe Riccardo și, necunoscând prezicerea, îi strânge mâna. ”Acesta este cel mai bun prieten al meu!,” spune guvernatorul. Dar replica îl previne: ”Ia seama la trădători!” Între timp, Silvano, recunoscându-l pe guvernator, își dă seama că îi datorează banii și avansarea. Stăpânit de bucurie, îl aclamă.
Actul II
Tabloul III (noaptea, pe dealul spânzuraților)
Amelia, deși cuprinsă de spaimă, caută buruiana ce i-a fost recomandată. Riccardo îi iese în cale. Când cei doi se găsesc față în față, mărturisirea iubirii, ce a fost până atunci ascunsă, izbucnește. Extazul este întrerupt de apariția lui Renato. Pentru a nu fi recunoscută, Amelia își acoperă fața cu vălul. Renato a venit să-l prevină pe Riccardo că grupul de conspiratori se îndreaptă spre dealul spânzuraților. Trebuie să fugă! Înainte de a pleca, Riccardo îi cere lui Renato să conducă doamna cu văl până la porțile orașului, fără însă a încerca să-i afle identitatea. Conspiratorii, conduși de Samuel și de Tom, s-au apropiat. Spre surprinderea lor, îl găsesc pe Renato împreună cu o femeie. Spadele se încrucișează. Vălul Ameliei cade. Stupoare! Conspiratorii fac haz. Renato, stăpânit de furie, îi invită pe Samuel și pe Tom, pentru a doua zi, la el acasă.
Actul III
Tabloul IV (acasă la Renato)
Între cei doi soți se petrece o scenă violentă. Rămas singur, reamintindu-și cu melancolie zilele de fericire, astăzi pierdute, Renato, îl blestemă pe cel pe care l-a considerat prieten.
Samuel și Tom au venit la întâlnire. Renato le comunică hotarârea de a se alătura conspirației. Când Amelia revine în încăpere, Renato o obligă să tragă la sorți biletul cu numele celui care urmează să-l omoare pe guvernator. Amelia ezită, apoi scoate din vas un bilețel. Pe el este scris: Renato ! Scena este întreruptă de Oscar, venit ca să-i invite la balul mascat. Cei trei bărbați tresar: balul va fi folosit pentru asasinarea guvernatorului. Amelia a înțeles planul urzit. Trebuie să-l prevină pe Riccardo.
Tabloul V (în sala mare a palatului guvernatorului)
Riccardo așteaptă invitații. Este decis să sacrifice dragostea ce o poartă pentru Amelia. O să-i trimită pe amândoi soții în Anglia. Oscar îi aduce guvernatorului o scrisoare de la o necunoscută, prin care este anunțat că în timpul balului se va încerca uciderea lui. Riccardo refuză să-și facă griji. Va rămâne în mijlocul invitaților ! Balul a început. Renato îl recunoaște pe Oscar, de la care află ce costum va purta guvernatorul. Amelia se apropie de Riccardo și îi cere cu insistență să părasească sala în care se desfășoară balul. Riccardo își ia rămas bun, onoarea îl obligă să renunțe la dragostea pe care i-o poartă. Cuvintele de adio sunt întrerupte. Pumnalul lui Renato a lovit necruțător. Guvernatorul cade. Muzica de dans încetează. Renato își smulge masca, înfruntând privirile celor din jur: Onoarea a fost salvată!
Riccardo, în ultimele sale clipe, dă ordin ca Renato să fie lăsat liber, îi jură acestuia că Amelia este nevinovată, îi înmânează actul de reîntoarcere a Ameliei și a lui în Anglia și-i iartă pe conspiratori. Vocea Ameliei, a lui Oscar si a lui Renato se adaugă mulțimii într-un strigăt de groază.

Urmăriţi aici o înregistrare a operei Bal mascat cu Callas şi di Stefano de la Opera Scala din Milano :
Un Ballo in Maschera (Act I) – Callas,http://www.youtube.com/watch?v=gjfMEGCMwqs&feature=colike di Stefano [1957, La Scala]:
Un Ballo in Maschera (Act II) – Chttp://www.youtube.com/watch?v=9xnxzJ44lKM&feature=colikeallas, di Stefano [1957, La Scala]:
Un Ballo in Maschera (Act III) – Callas, di Stefano [1957, La Scala]: