Category Archives: ANDA

MUZICA SECOLULUI XXI ├ÄNTRE APOCALIPS─é ┼×I RENA┼×TERE


Lucrarea analizeaz─â ╚Öi comenteaz─â anumite cauze sociale ╚Öi spirituale care au dus la criza din muzica clasic─â contemporan─â. Teoreticieni ╚Öi cercet─âtori, muzicologi, oameni de ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi sociologi confirm─â dou─â aspecte care explic─â fenomenul. Primul ╚Ťine de scenariul eshatologic care este la mod─â azi ╚Öi al doilea sus╚Ťine existent germenilor ├«nnoitori ├«n cultura muribund─â. ├Änseamn─â acest lucru c─â va fi un nou ├«nceput, reconcilierea dintre avant-gard─â sau muzica contemporan─â postmodern─â ╚Öi public? Va disp─ârea muzica clasic─â ├«n sec 21 sau se va adapta la nevoile lumii contemporane? Se va re├«noi precum pas─ârea Phoenix? Acestea sunt ├«ntreb─ârile incitante la care ├«ncearc─â s─â g─âseasc─â r─âspuns studiul de fa╚Ť─â.

*
Scenariile eschatologice au devenit o mod─â ast─âzi. Numeroasele cercet─âri ├«n domeniul futurologiei semnaleaz─â faptul c─â, ├«n ciuda avertismentelor, societatea uman─â se ├«ndreapt─â vertiginos c─âtre consumarea ├«ntr-o vitez─â ame┼úitoare a tuturor resurselor materiale ┼či senzoriale, spiritului revenindu-i o p─ârticic─â insignifiant─â fa┼ú─â de epocile trecute. O criz─â axiologic─â datorat─â societ─â┼úii de consum care a ├«nlocuit valoarea cu pre┼úul, judecata cu informa┼úia sau cu ┼čtirea de senza┼úie. O criz─â care a atins ┼či arta muzical─â ca parte a reprezent─ârii spiritului uman prin arta sunetelor.

Compozitorul Liviu D─ânceanu trateaz─â ÔÇ×Apocalipsa muzicii savanteÔÇŁ ├«ntr-un eseu subiectiv, dar de mare profunzime ├«n care, semnalizeaz─â fenomenul ├«mb─âtr├ónirii muzicii, a unei oboseli organice a spiritului uman ca o consecin┼ú─â a goanei dup─â senza┼úional, inedit, originalitate ┼či inova┼úie cu orice pre┼ú, care a str─âb─âtut secolul modernit─â┼úii muzicale. Autorul identific─â mai multe aspecte ale apropierii sf├ór┼čitului datorat crizei amintite printre cele mai importante fiind pr─âpastia creat─â ├«ntre opera compozitorului contemporan, ┼či public. ÔÇ×Crea┼úia muzical─â s-a mai izolat de publicul larg identific├óndu-se gustului unor elite. Niciodat─â ├«ns─â aceast─â crea┼úie nu a fost excomunicat─â din cetate ┼či din canalele media ┼či ├«nlocuit─â quasi-total cu divertismentul, ori, foarte r─âzle┼ú cu valorile trecutului. Muzica savant─â n-a murit ├«nc─â dar se afl─â ├«ntr-o com─â profund─âÔÇŁ[1]. Care sunt ├«ns─â cauzele acestei profunde crize?

Secolul modernit─â┼úii a instituit ├«n evolu┼úia limbajului muzical acea ruptur─â cu tradi┼úia, cu trecutul, cu tot ceea ce a ├«nsemnat conform teoriei lui Kuhn, rezultatul progresului sau evolu┼úiei, ├«n cazul nostru raportat la sistemului tonalit─â┼úii. Conform acestei teorii ├«n existen┼úa fiec─ârui fenomen se prefigureaz─â trei etape: geneza, evolu┼úia ┼či apoi criza ce determin─â o finalitate ulterioar─â. No┼úiunea de evolu┼úie sau progres, cunoa┼čte dou─â caracteristici: dezvoltarea de tip cumulativ ┼či ruptura. ÔÇ×Dezvoltarea de tip cumulativ este un proces coerent ┼či organic de omologare ┼či de sedimentare a achizi┼úiilor… iar aspectele de ruptur─â, poart─â ├«n┼úelesurile unor fenomene extraordinare ├«n raport cu o orientare unitar─â ┼či recunoscut─âÔÇŁ. Astfel prin procesul cumulativ putem explica cum sistemul tonalit─â┼úii a evoluat ├«nspre serialism, printr-o logic─â a unui progres continuu, iar ├«n ceea ce prive┼čte aspectul rupturii, ÔÇ×acesta justific─â momentul istoric al cezurii, caracterizat prin absen┼úa unui limbaj muzical unic, partajat la nivelul ├«ntregii comunit─â┼úiÔÇŁ[2] ca o consecin┼ú─â a invent─ârii ┼či adopt─ârii serialismului dodecafonic. Conform acestui sistem de g├óndire ┼či analiz─â fenomenologic─â, c─âruia ├«i sunt al─âturi ┼či compozitorii rom├óni, printre ei Aurel Stroe ┼či muzica sa morfogenetic─â, istoria se scrie printr-o serie de crize succesive, legate prin satura┼úia posibilit─â┼úilor de expansiune a unui sistem dat. Aceste crize au existat f─âr─â ├«ndoial─â, dar ele au urmat un f─âga┼č firesc al re├«nnoirii, nu al catastrofei. C─âci ├«ntre Bach ┼či Mozart limbajul a evoluat ┼či s-a primenit, iar distan┼úa dintre Beethoven ┼či Stravinski pare uimitor de mare dar de la unul la altul, Brahms, Liszt, Musorgski sau Debussy au creat poteci.

Leonard Meyer, ├«n lucrarea sa Arts and Ideas (1967)[3], teoretizeaz─â ideea de poten┼úialitate a unui sistem. Conform acesteia, ┼či adapt├ónd-o muzicii, se poate afirma c─â un sistem odat─â instaurat, poate func┼úiona dup─â anumite reguli implicite ┼či explicite, ├«ntr-o limit─â a posibilit─â┼úilor lui de exploatare sau de dezvoltare. Dup─â epuizarea resurselor el dispare sau este ├«nlocuit. A┼čadar care este natura actualei crize a sistemului? Dac─â am putea identifica o parte din cauze am putea afla dac─â ceea ce urmeaz─â este apocalipsa sau rena┼čterea muzicii aflate ├«ntr-un asemenea impas.

Ceea ce apare cu eviden┼ú─â este criza limbajului unitar al muzicii, dizolvarea acestuia ├«ntr-o pluralitate de sisteme inovative. Sistemul serial-dodecafonic a fost calul troian care a ├«mpins evolu┼úia c─âtre ultima sa faz─â. Aflat el ├«nsu┼či ├«n criz─â dup─â mai pu┼úin de 20 de ani de la apari┼úie, a declan┼čat o reac┼úie aproape nuclear─â de curente anti care s-au pulverizat ├«ntr-o sumedenie de isme: neoclasicismul, bruitismul, acusmatismul, aleatorismul, minimalismul, muzica stochastic─â, spectralismul, arhetipalismul, muzicile morfogenetice, teatrul muzical, polistilismul, muzicile multimedia, metamuzica, ┼č.a. toate cuprinse acum sub cupola extrem de generoas─â a postmodernismului. ├Än fa┼úa acestei eviden┼úe a escalad─ârii individualismului, a diferen┼úierii ┼či nout─â┼úii inovative nu numai la nivelul stilului unui singur compozitor ci la nivelul fiec─ârei lucr─âri a aceluia┼či autor, compozitorul contemporan este pus ├«n fa┼úa ├«ntreb─ârii: ├Äncotro? Ce e de f─âcut?. Postmodernismul a oferit calea opunerii fa┼ú─â de modernism: astfel dac─â modernismul a adus ÔÇ×cultul noului, a purit─â┼úii formei, func┼úiei ┼či sistemuluiÔÇŁ (serialismul ┼či postserialismul) postmodernismul ÔÇ×este impur, permisiv, cosmopolit, eclectic, ironic, imediat. Modernismul a determinat dezacordul cu publicul, postmodernismul caut─â s─â-l rezolve.ÔÇŁ[4]

Dac─â ├«n obsesia sa pentru crearea unei noi ordini muzicale compozitorul modern, a uitat de necesitatea comunic─ârii cu publicul, a m─ârit distan┼úa dintre oper─â ┼či acesta, compozitorul postmodern urm─âre┼čte restabilirea contactului cu auditorul. Pentru aceasta compozitorul postmodern inventeaz─â strategii tot mai elaborate de a rec├ó┼čtiga comunicarea cu publicul. Re├«ntoarcerea la valorile trecutului, la stiluri ┼či norme ale muzicii acestuia este una dintre strategii, dar aceasta nu se mai poate face dec├ót prin filtrul ironiei sau al viziunii metastilistice. Aceasta presupune existen┼úa unui receptor postmodern cult. Receptorul contemporan este ├«ns─â unul gr─âbit, cu o cultur─â superficial─â, hr─ânit─â de cultul divertismentului ┼či a kitschului fapt ce legitimeaz─â ├«ntrebarea lui J.J.Nattiez, dac─â inten┼úia ironic─â, ├«n acest caz, mai poate fi ├«n┼úeleas─â sau dac─â demersul de apropiere al compozitorilor postmoderni nu a dat gre┼č. Conceptul s─âu semiologic identific─â ├«n procesul ├«n┼úelegerii ┼či fidelit─â┼úii, a autenticit─â┼úii interpret─ârii, trei poli repartiza┼úi pe nivele diferite de: nivelul poietic ce corespunde punctului de vedere originar, al compozitorului, nivelul structurilor operei muzicale ce con┼úin un punct de vedere imanent, ┼či nivelul punctului de vedere al auditorului sau exegetului numit de autor, nivel estezic. Dac─â ├«n Clasicism, spre exemplu distan┼úa dintre nivelul poietic ┼či cel estezic era aproape inexistent─â, expectan┼úa publicului fiind ├«n acord perfect cu inten┼úia poietic─â, originar─â, datorit─â unei gramatici muzicale ┼či a convergen┼úei esteticii, cunoscute ┼či acceptate de ambele p─âr┼úi, ├«n Modernism ├«ntre cei doi parametri s-a instaurat o pr─âpastie. Emanciparea disonan┼úei ┼či implicit a unei estetici a diformului, dispari┼úia nonfigurativului melodic, tendin┼úa de a configura un sistem perfect, a furat perspectiva estezic─â a compozitorului c─âruia opinia publicului i-a devenit indiferent─â ÔÇ×Auditorul nu aude nimic nu din cauz─â c─â sistemul de generare poietic─â nu poate fi reg─âsit c─âci el a perceput ceva cu siguran┼ú─â: poate o imens─â dezordine, o harababur─â sau ni┼čte izbucniri ori fulgura┼úii sau de ce nu, o textur─â interesant─â. Dezbaterea privind muzica serial─â se fondeaz─â ├«n general pe aceast─â utopie a comunic─ârii conform c─âreia ceea ce caracterizeaz─â sfera poietic─â ar trebui s─â poat─â fi preluat ├«n mod simetric ┼či de partea estezic─â.ÔÇŁ[5] Numeroasele curente, urm├ónd calea experimentalismului, au l─ârgit ┼či mai mult distan┼úa oper─â contemporan─â ÔÇô public, bizuindu-se pe conceptul c─â structurile create trebuie s─â fie percepute automat de auditor fiindc─â sunt rezultatul unui sistem conceput logic sau coerent. ├Äns─â noile cercet─âri au pus ├«n eviden┼ú─â faptul c─â ÔÇ×percep┼úia e mai pu┼úin un fenomen de recep┼úie c├ót unul de construc┼úie ┼či restructurare care ac┼úioneaz─â dup─â principii pe care strategiile compozi┼úionale nu le-au predeterminat ├«n mod necesarÔÇŁ[6]. Se pare c─â structurile sonore ale compozitorilor contemporani nu rezoneaz─â cu structurile profunde ale spiritului uman contemporan.

Ast─âzi, compozitorul postmodern se afl─â ├«n fa┼úa unui ocean de posibilit─â┼úi, coexist├ónd ├«n acest moment limbajele seriale, modale, muzicile electronice ┼či repetitive, muzici extraoccidentale, iar tendin┼úa acestora este aceea de a folosi din toate, de a mixa, tehnici, limbaje, intona┼úii, sonorit─â┼úi, ├«ntr-o estetic─â globalist─â a amestecului, a┼ča numita Worldmusic, Total Music, Fusion Music sau New Sound, New Age Sound. ┼×i tot at├ót de adev─ârat este, afirm─â Liviu D─ânceanu c─â, muzicianul contemporan tr─âie┼čte cu nostalgia ┼či nevoia organic─â de ordine de ÔÇ×spirit al epocii investit cu proprietatea izotropiei. Aceasta ┼či pentru c─â, ├«n conformitate cu legea entropiei, dezvoltarea fenomenului muzical marcheaz─â crearea unor insule tot mai mici de ordine ├«ntr-un ocean tot mai mare de dezordineÔÇŁ[7].

De cealalt─â parte, melomanul, n─âucit de mul┼úimea posibilit─â┼úilor precum ┼či, de multe ori, de ermetismul unor crea┼úii contemporane se va refugia fie ├«n muzica trecutului (├«n muzeul muzical), fie ├«n muzicile de divertisment ale c─âror puteri de seduc┼úie se cunosc. Cum se va descurca el ├«n fa┼úa acestei avalan┼če de posibilit─â┼úi? J. J. Nattiez atrage aten┼úia asupra faptului c─â spiritul democratic al postmodernismului aduce ÔÇ×acceptarea deliberat─â a ur├ó┼úeniei, a prostului gust ┼či a kitschului…├«n numele refuzului ierarhiz─ârii genurilor ┼či ├«n virtutea fascina┼úiei suspecte pentru formele populare de expresie destinate maselor…[8]ÔÇŁ ┼či tot el afirm─â ÔÇ×necesitatea ├«ntoarcerii – ├«ntoarcere pozitiv─â pentru moment- la conceptul, ├«ndelung ignorat de moderni, de FrumosÔÇŁ[9]. Dac─â Boulez afirma ├«n anii 60 imperativul unei orient─âri estetice clare, ast─âzi necesitatea reinstaur─ârii valorilor estetice este singura care va putea rezolva actuala criz─â. Sc─âderea expectan┼úei estetice a ascult─âtorilor de la nivel spiritual la cel instinctual dezvoltat de muzicile comerciale este o posibil─â cauz─â a apocalipsei spiritului muzical.

Unii cercet─âtori consider─â c─â viitorul artei ┼či al societ─â┼úii ├«n general ┼úine de o tot mai accentuat─â tendin┼ú─â de a educa genera┼úiile, care vor constitui o societate intelectual─â de elit─â capabil─â de a ├«n┼úelege ├«n profunzime schimb─ârile tot mai alerte ale societ─â┼úii. Al┼úii sunt de p─ârere c─â societatea de tip hedonist ├«n care tr─âim va face posibil─â o evolu┼úie a societ─â┼úii ┼či implicit a artei sale, bazat─â pe arta experien┼úial─â. Astfel consumatorul de art─â nu va fi colec┼úionar de obiecte de art─â ci colec┼úionar de experien┼úe ┼či tr─âiri. Se va tinde c─âtre opera de art─â total─â cuprinz├ónd imaginea, muzica (fondul sonor) costumul, luminile ┼či scenariul vituale, ├«n care sim┼úurile sunt ├«nglobate total, consumatorul este actant principal ├«ntr-un spectacol creat pe bazele propiilor reac┼úii. ÔÇ×Vom putea apela la stimularea electronic─â a creierului, precum ┼či alte procedee. Imagina┼úi-v─â o mi┼čcare artistic─â… care va ├«ncepe s─â contribuie la ├«mbog─â┼úirea stimul─ârii senzoriale ├«n seturi, ├«n pachete experien┼úiale… experien┼úe olfactive, tactile, …chiar spirituale. Putem lua de pild─â un interior asemenea celui ├«n care ne afl─âm, ┼či cu ajutorul unor anumite tipuri de proiec┼úie ┼či al unui anumit grad de pliabilitate stilistic─â a mobilierului s─â transform─âm foarte repede acest ambient ├«ntr-un interior Louis al XIV-lea… Putem asorta pu┼úin─â muzic─âÔÇŁ[10]… putem lua masa ┼či conversa de pild─â cu J. S. Bach… ÔÇ×o combina┼úie sinestezic─â datorat─â m├ónc─ârii, culorii luminilor, sunetelor, mirosurilor, toate dozate cu exactitate dup─â un program chimic ┼či farmacodinamic prestabilitÔÇŁ[11].

Estetica globalist─â ofer─â scenariul conform c─âreia arta nou─â va fi o art─â a ambientului, posibilit─â┼úile tehnicii industriale cre├ónd oportunitatea unei opere colective produse pe scar─â larg─â. O art─â muzical─â de serie, produs─â de calculatoare programate s─â creeze o capodoper─â permuta┼úional─â bazat─â pe extragerea ┼či combinarea de c─âtre esteticieni a unor unit─â┼úi extrase din marile capodopere ale secolelor precedente.[12]

Dincolo de coeficientul utopic al teoriilor globaliste, se ├«ntrevede o umbr─â de speran┼ú─â ├«n ceea ce prive┼čte posibilit─â┼úile re├«nnoirii sau revitaliz─âriii muzicii, aflat─â ├«n perioada crepusculului. Pascal Bentoiu consider─â c─â industria ┼či comer┼úul cu muzica de divertisment va ├«nlocui treptat ceea ce folclorul a constituit milenii de-a r├óndul: fondul exprim─ârii populare. Dac─â cele expuse vor ├«nsemna un sf├ór┼čit sau un nou ├«nceput nu putem ┼čti dec├ót atunci c├ónd omenirea va avea deta┼čarea istoric─â necesar─â pentru a putea urm─âri evolu┼úia de ast─âzi a muzicii. Dac─â din doctrina zen ├«nv─â┼ú─âm principiul confoprm c─âruia ├«n orice ├«nceput este cuprins sf├ór┼čitul, putem accepta faptul c─â acum se manifest─â o apocalips─â a muzicii savante. Natura, ├«ns─â, ne ├«nva┼ú─â c─â ├«n orice sf├ór┼čit se g─âsesc germenii rena┼čterii.

sursa:http://almanah-euterpe.blogspot.ro

Opera “Celan” – o premier─â pe scena teatrului liric bucure┼čtean

Unul din momentele de v├órf ale Festivalului “George Enescu” din acest anul 2009 este, f─âr─â ├«ndoial─â, premiera ├«n Rom├ónia a operei “Celan”, compus─â de Peter Ruzicka.


Paul Celan (1920-1970)

Opera “Celan” – Teatru muzical ├«n ┼čapte scene

Compozitorul german, Peter Ruzicka, a realizat aceast─â oper─â inspirat─â din via┼úa lui Paul Celan, marcat fiind de ├«nt├ólnirea avut─â cu poetul la Paris, cu doar pu┼úin timp ├«naintea dispar┼úiei sale tragice. Opera Celan este conceput─â ca teatru muzical ├«n ┼čapte scene ┼či prezint─â fragmente din biografia poetului, n─âscut la Cern─âu┼úi, tematiz├ónd ororile holocaustului.

Peter Ruzicka

La Opera Na┼úional─â Bucure┼čti este prezentat─â produc┼úia Operei din Bremen, care a avut premiera ├«n luna mai, dar ├«n traducere rom├óneasc─â ┼či deocamdat─â doar ├«n versiune concertant─â. Directorul artistic al Festivalului, Ioan Holender, a subliniat ├«nsemn─âtatea operei ┼či a simpozionului pentru readucerea ├«n memoria publicului rom├ónesc a crea┼úiei celaniene. El a vorbit de o “important─â oper─â modern─â”, anun┼ú├ónd c─â aceasta va intra ├«n repertoriul operei bucure┼čtene (in anul 2010)


Mariana Nicolesco ┼či Aurelia Florian

T├ón─âra Aurelia Florian ┼či celebra ei profesoar─â, soprana Mariana Nicolesco

Rolul “Cristinei”, so┼úia lui Paul Celan ├«n opera compus─â de Peter Ruzicka, este interpretat de t├ón─âra sopran─â Aurelia Florian – o experien┼ú─â nou─â ┼či foarte important─â pentru ea, dup─â cum mi-a m─ârturisit t├ón─âra interpret─â aflat─â la ├«nceput de carier─â.

Aurelia Florian este laureata premiului “Hariclea Darclee” ┼či eleva celebrei soprane Mariana Nicolesco, cea care a avut ini┼úiativa ├«nfiin┼ú─ârii, ├«n 1995, a acestui prestigios concurs de canto la Br─âila. Mariana Nicolesco este foarte bucuroas─â s─â o poat─â c─âl─âuzi pe t├ón─âra Aurelia pe acest drum “arid, dar minunat, p├ón─â pe culmile cele mai ├«nalte ale succesului. “Pe Himalaya nu e mult oxigen – ├«mi spune marea doamn─â a operei – ┼či nici foarte mult loc. Cu at├ót mai important e s─â po┼úi s─â te men┼úi acolo, sus.” ┼×i ├«n ce rezid─â cheia succesului, ├«n opinia sopranei care a cules ropote de aplauze pe cele mai mari scene ale lumii? “S─â c├ón┼úi cu aceea┼či pasiune toat─â muzica, fie c─â e vorba de opera baroc─â, romantic─â, verist─â sau contemporan─â, s─â c├ón┼úi cu aceea┼či aspira┼úie spre adev─ârul artistic ┼či atunci rezultatul nu poate fi dec├ót unul extraordinar.”

sursa:http://www.dw.com/ro/
Autor: Medana Weident
Redactor: Alexandra Sora

Melodii rusesti interpretate de A.Netrebko si D.Hvorostovsky in sublime melodii

Advertisements

INVITATIE LA OPERA


CARL MARIA WEBER

Pentru sensibilitatea contemporan─â, emfaza r─âm├óne probabil singurul punct nevralgic al muzicii romantice. C├ót─â grandilocven┼ú─â, at├óta ┼čans─â de respingere din unghiul de vedere al ascult─âtorului de ast─âzi. Cu c├ót afectarea proprie sufletului romantic e mai abil ascuns─â, cu at├ót puterea de convingere a discursului muzical cre┼čte. Naturale┼úea e c─âutat─â aproape instinctiv, chiar ┼či de mult ├«ncercata noastr─â sensibilitate. E c─âutat─â chiar ┼či acolo unde ├«nfl─âc─ârarea, patetismul alc─âtuiau m─âsura de aur a sincerit─â┼úii. Via┼úa expresiei bombastice a fost, vai, extrem de scurt─â, cu toate c─â ea putea proveni, ├«n epoc─â, din dorin┼úa de respingere a unor principii ┼či tipare osificate. Numai c─â nega┼úia se ├«ntoarce uneori, cu o retoric─â strident─â, asupra propriului ei autorÔÇŽ

Oberon, cea mai spectaculoas─â, cea mai frumoas─â uvertur─â compus─â de Weber. Despre opera ├«ns─â┼či ÔÇô ca ┼či despre Euryanthe ÔÇô s-a spus c─â ar fi superioar─â lui Freisch├╝tz, ceea ce pare totu┼či hazardat. Librete mediocre le fac sa se┬á├«nf─â┼úi┼čeze at├ót de rar publicului. Prin compensa┼úie, poate, uverturile lor sunt frecvent c├óntate ├«n s─âlile de concert. Dac─â ├«n uvertura la Freisch├╝tz (1821) se simt ├«nc─â unele influen┼úe beethoveniene (v. tema I), Oberon e Weber ├«nsu┼či. Mirific─â, str─âb─âtut─â de un spectru larg de nuan┼úe exotice, din care cresc aburii ├«ncurcatelor ├«nt├ómpl─âri, ea e sinuoas─â ┼či geometric─â, ├«nfl─âc─ârat─â ┼či gra┼úioas─â, subtil─â ┼či spumoas─â. De o construc┼úie clar─â: introducerea ┼či coda au un num─âr egal de m─âsuri (22); o expozi┼úie de 94 de m─âsuri este urmat─â de o dezvoltare redus─â cantitativ la jum─âtate; repriza scurt─â (repriza scurt─â a romanticilor!) num─âr─â 34 de m─âsuri, ceva mai mult a┼čadar de o treime din expozi┼úie. Aceste propor┼úii dau uverturii caracterul av├óntat, exuberan┼úa care nu neag─â ├«ns─â respectarea strict─â a formei. Din contrastul ├«ntre fantezia debordant─â ┼či liniile foarte precise ale arhitecturii se na┼čte farmecul aparte al acestei piese extraordinare. Modula┼úiile, pasajele cromatice, pauzele ┼či accentele suplimentare, ritmurile, orchestra┼úia sunt ve┼čmintele ei sclipitoare, dar complet lipsite de emfaz─â.┬á ╚Ües─âturii dense de corni care evoc─â ├«n Freisch├╝tz p─âdurea german─â ├«i r─âspunde cornul fermecat al lui Oberon: cele trei note, re-mi-fa diez, Adagio sostenuto ed il tutto pianissimo possibile, ├«n Re major. Modul├ónd ├«n re minor, viorile cu surdin─â sporesc misterul, ├«n m─âsura a doua. P─âtrundem ├«n ├«mp─âr─â┼úia┬áspiridu┼čilor: motivul

cobor├ótor, staccato, ivit surprinz─âtor, al flautelor ┼či clarinetelor. Patru corni (├«n re ┼či la) ┼či dou─â trompete ├«n re repet─â ├«ncet ┼či ritmat aceea┼či not─â: trece Maiestatea sa Regele elfilor. ┼×i vraja continu─â la viori, cu succesiunea de note legato ┼či staccato, ├«n valori mici, foarte ├«ntrebuin┼úat─â de Weber, care va da caracterul primei teme, Allegro con fuoco, aruncat─â ├«n v├óltoare pe ├«ntinderea a dou─â octave: cavalcada lui Huon ┼či a cavalerilor s─âi. Spre sf├ór┼čitul introducerii, violoncelele divizate ┼či violele ├«mpletesc un motiv cobor├ótor, preg─âtind ├«n tain─â furtunosul, celebrisim acord de La major al ├«ntregii orchestre, care sun─â ca o explozie. ┼×i pauza este romantic─â la Weber. Ea lanseaz─â miraculos tensiunea temei cavalere┼čti. Dup─â ampla expunere a materialului tematic, ├«ncepe dezvoltarea, cu notele ├«ntregi, fortissimo, ale trombonilor, o dezvoltare ÔÇ×├«n galopÔÇŁ, cu paradoxuri, capricii topite ├«n goana dup─â culoare ┼či distinc┼úie, goana dup─â visata noble┼úe ÔÇô ├«ntr-o via┼ú─â agitat─â, real─â ┼či fantastic─â, stins─â departe de p─âdurea german─â, ├«n ce┼úurile imaginare ale elfilor s─âi. C─âci omul care p─âr─âsea ├«n februarie 1826 Dresda, ├«ndrept├óndu-se spre Londra, unde avea s─â tr─âiasc─â ultimul s─âu succes, cu Oberon, p─ârea deja trecut ├«n nefiin┼ú─â.

├Än 12 aprilie 1826 avea loc, la Covent Garden, premiera operei Oberon, dirijat─â de compozitor, un adev─ârat triumf, multe dintre arii bis├óndu-se. Dup─â mai pu╚Ťin de dou─â luni, ├«n diminea╚Ťa zilei de 5 iunie Weber este g─âsit mort la Londra, ora╚Öul care ├«l primise cu entuziasm. Sursahttps://costintuchila.wordpress.com

INVITATIE LA OPERA


Tancredi

Tancredi este un eroico melodramma ( seria de oper─â sau ÔÇ×eroicÔÇť oper─â ) ├«n dou─â acte de compozitorul Gioachino Rossini ╚Öi libretist Gaetano Rossi (carefostasemeneas─â scrie Semiramide zece ani mai t├órziu), bazat pe Voltaire joac─â lui Tancr├Ęde (1760) . Operaf─âcut prima apari╚Ťie la Teatro La Fenice din Vene╚Ťia , pe 06 februarie 1813, ╚Öic─â Il Signor Bruschino a avut premiera la sf├ór╚Öitul lunii ianuarie, compozitorul trebuie s─â fi finalizat Tancredi ├«n mai pu╚Ťino lun─â. Uvertura, ├«mprumutatla La Pietra del paragone , este un exemplupopular de stilul caracteristic Rossini ╚Öi se efectueaz─âregulat ├«nconcertat ╚Öi ├«nregistrat.

Considerat de Stendhal , mai devreme biograful lui Rossini, s─â fie ÔÇ×ridicat printre capodoperelor compozitoruluiÔÇť,┬á╚Öi descriind – o ca ÔÇ×un tr─âznet veritabil dintr – un cer senin, albastru pentru teatru liric italian,ÔÇť ┬álibretistul lui Gaetano Rossi constat─â c─â, cu ea, ÔÇ×Rossini a crescut la glorieÔÇť.Richard Osborne proclam─â a fi ÔÇ×s─âu cu drepturi depline seria de oper─â ╚Öi l -a stabilit, mai mult de mai pu╚Ťin instantaneu, ca lider de compozitor de opere contemporane din Italia.ÔÇť

De╚Öi versiunea original─â a avut un final fericit (cum cere oper─â Seria tradi╚Ťia), la scurt timp dup─â premiera de la Vene╚Ťia, Rossini-care a fost mai mult de un neo-clasicist dec├ót un romantic , noteaz─â Servadio┬á-had poetul Luigi Lechi reprelucrare libretul pentru a emula sfarsitul tragic original , de Voltaire. ├Än acest final nou, prezentat la Teatro Comunale din Ferrara , la 21 martie 1813 Tancredi c├ó╚Ötig─â b─ât─âlia , dar este r─ânit mortal, [1] ╚Öi numai atunci are el s─â ├«nve╚Ťe c─â nu – l Amenaide tr─âdat. Argirio se c─âs─âtore╚Öte cu iubitorii ├«n timp pentru Tancredi s─â moar─â ├«n bra╚Ťele so╚Ťiei sale.

Așa cum a fost declarat de către Philip Gossett și Patricia Brauner, a fost redescoperirea scorul de acest final în 1974 (deși în altă parte Gossett dovada că a fost 1976)  , care a dus la versiunea care este de obicei realizată astăzi.

Tancredi a avut premiera ├«n februarie 1813 la La Fenice din Vene╚Ťia cu Adelaide Malanotte ├«n rolul principal. Primele dou─â spectacole au suferit din cauza problemelor vocale din cele dou─â principii de sex feminin, dar succesul s─âu a fost asigurat─â de peste ╚Öase spectacole ├«n luna urm─âtoare.

Acesta a fost rapid re-montat ├«ntr – o versiune revizuit─â ├«n Ferrara , ├«n luna martie a acelui an , care a revenit la sfarsitul tragic al lui Voltaire, dar publicul detestase ╚Öi performan╚Ťele ulterioare au revenit la Vene╚Ťia se ├«ncheie,┬á, cu alte revizuiri care apare ├«n Milano , ├«n decembrie . Gossett stabilit ├«n 1971 , care, mai t├órziu, de asemenea , Rossini a participat la alte revizii pentru spectacole ├«n alt─â parte ├«n Italia, inclusiv cele de la Teatro Comunale di Bologna ├«n 1814 ╚Öi premiera Napoli dat─â la Teatro del Fondo ├«n 1816 ╚Öi din nou ├«n 1818.

Cu toate acestea, Heather Hadlock constat─â c─â aceasta a fost versiunea milanez─â din decembrie 1813 , care a devenit ÔÇ×ceva ca o form─â definitiv─â, iar ├«n aceast─â form─â a luat Italia de furtunaÔÇť, ┬áAlte case italiene au prezentat versiunea Vene╚Ťia, inclusiv Teatro Apollo din Roma (1814), The Teatro Regio di Torino (1814 ╚Öi 1829), la Fenice din nou (1815, 1823 ╚Öi 1833), iar Teatro San Mois├Ę ├«n Vene╚Ťia martie 1816 , atunci c├ónd, ├«ntr -o alt─â revizuire, este pe moarte Solamir care profeseaz─â inocen╚Ťa Amenaide lui, ╚Öi Tancredi se ├«ntoarce acas─â ├«n triumf.

De cercetare Philip Gossett ├«n 1971 afirm─â c─â ÔÇ×p├ón─â la aproximativ 1825 textului muzical a fost destul de fluid. Prima edi╚Ťie Ricordi (1829), care difer─â ├«n mod semnificativ de cele ulterioare, corespunde versiunii Milanese.ÔÇť, ┬á, dar multe alte ora╚Öe italiene a v─âzut opera, inclusiv Floren╚Ťa (├«n 1814, 1816 ╚Öi 1825), Padova (1814), Livorno (1815), Vicenza (1816), Macerata (1817), Camerino (1828), Viterbo (1828), Milano (1829) ╚Öi Trieste (1830).

├Än afara Italiei, a fost dat ├«n Corf├╣ (1822), Lisabona (ca Tacredo ) (1826), ╚Öi Geneva (1828). Opera a fost realizat─â pentru prima dat─â ├«n Anglia , la Teatrul Kings din Londra , la 4 mai 1820 , cu Fanny Corri-Paltoni ca Amenaide. Premiera francez─â a fost dat de Th├ę├ótre-Lyrique Italien la Salle Louvois la Paris , la 23 aprilie 1822 cu Giuditta Pasta ├«n rolul din titlu. A fost v─âzut ├«n Portugalia pentru prima dat─â la Teatro Nacional de S├úo Carlos la 18 septembrie 1822 (ca Tancredo ) ╚Öi a fost dat de La Scala premiera pe 08 noiembrie 1823 cu Brigida Lorenzani ca Tancredi.

Statele Unite ale Americii premiera a avut loc la 31 decembrie 1825 , la Teatrul Park din New York City folosind versiunea revizuită de Ferrara Lechi. Paris Opera montat lucrarea pentru prima dată cu Maria Malibran în rolul principal , la 30 martie 1829. După o renaștere 1833 la Teatro Comunale di Bologna, Tancredi nu a fost montat din nou , până la aproape 120 de ani mai târziu.

secolului 20 și dincolo de

Maggio Musicale Fiorentino a reînviat lucrările la 17 mai 1952 Giulietta Simionato în rolul principal, Teresa Stich-Randall ca Amenaide, Francesco Albanese ca Argirio, Mario Petri ca Orbazzano, și Tullio Serafin efectuarea. Opera a fost dat la Teatrul Collegiate , ca parte a Festivalului Camden în aprilie 1971 de către Basilica Opera.

Odat─â cu descoperirea muzicii lung- a pierdut pentru revizuirea martie 1813 Ferrara ╚Öi preparatul rezultat ╚Öi completarea edi╚Ťiei critice, lucrarea a fost re├«nviat atunci c├ónd mezzosoprana Marilyn Horne , care a exprimat interesul ├«nc─â din 1972 ├«n realizarea edi╚Ťiei Ferrara ├«n cazul ├«n care a venit vreodat─â la lumin─â ┬áa preluat rolul din titlu la Houston Grand Opera , la 13 octombrie 1977. Horne, care a devenit rapid puternic asociat cu acest rol, a insistat asupra tragic Ferrara se ├«ncheie, invoc├ónd c─â este mai consistent─â cu tonul general al operei ╚Öi c─â ea ÔÇ×nu a g─âsit final fericit conving─âtoareÔÇť. ┬á├Äntr – adev─âr, cele mai multe dintre ├«nregistr─ârile acestei opere folosesc ast─âzi ├«ncheierea Ferrara, ├«n timp ce unele includ final de la Vene╚Ťia ca o pist─â ├«n plus.

Spectacole triumf─âtori Horne ca Tancredi din Houston cur├ónd a dus la invita╚Ťii de la alte case de oper─â s─â c├ónte rolul, ╚Öi este ├«n mare parte prin eforturile sale c─â opera sa bucurat de un val de treziri ├«n a doua jum─âtate a secolului al 20 – lea. Ea a c├óntat partea pentru spectacolele de la Teatro dell’Opera di Roma (1977), The Opera din San Francisco (1979), Festivalul Aix-en-Provence (1981), La Fenice (1981, 1983), precum ╚Öi Opera liric─â a Chicago (1989) , printre altele.

In timp ce Tancredi nu este una dintre cele mai frecvent montate opere, a devenit acum mai pu╚Ťin de o raritate pe scena de oper─â. Contralto Ewa Podle┼Ť ob╚Ťinut recunoa╚Öterea ├«n rolul titular, performau la Vlaamse Opera (1991), La Scala (1993), The Opera de Stat din Berlin (1996), polonez Opera Na╚Ťional─â la Var╚Öovia (2000), Canadian Opera Company (2005) , The Festivalul Interna╚Ťional de Muzic─â Caramoor (2006), Teatro Real (2007), ╚Öi Opera Boston (2009) , printre altele. Ea a ├«nregistrat , de asemenea , rolul ├«n 1995. bulgar─â mezzosoprana Vesselina Kasarova a fost , de asemenea , apreciat ├«n rolul, canta la Festivalul de la Salzburg (1992), cu Orchestra Operei din New York (1997), precum ╚Öi pe o ├«nregistrare cu 1996 Corul Radio bavarez─â ╚Öi Munich Radio Orchestra.

Pier Luigi Pizzi a pus ├«n scen─â o nou─â produc╚Ťie a Tancredi pentru Festivalul de Oper─â Rossini din Pesaro ├«n 1982 ┬ácare a utilizat ini╚Ťial at├ót terminatiile tragice ╚Öi fericite – prima fiind interpolate ca o ÔÇ×secven╚Ť─â de visÔÇť pentru Amenaide. El a proiectat , de asemenea , ambele costume si decoruri. Produc╚Ťia a fost realizat─â de Gianluigi Gelmetti ╚Öi recomandate Lucia Valentini Terrani ├«n rolul din titlu, precum ╚Öi Dalmacio Gonzales ca Argirio, Katia Ricciarelli ca Amenaide, Giancarlo Luccardi ca Orbazzano ╚Öi, ca Isaura, Bernadette Manca di Nissa – care mai t├órziu a continuat pentru a efectua rolul principal pentru ├«nregistrarea DVD 1992 live. Produc╚Ťia a fost , de asemenea , re├«nviat la Pesaro ├«n 1991, 1999 ╚Öi 2004.

Tancredi a fost pus ├«n scen─â ├«n 2003 la polonez National Opera , la Var╚Öovia , ├«n performan╚Ťa ├«n regia lui Tomasz Konina ╚Öi realizat de Alberto Zedda , rolul principal a fost c├óntat─â de Ewa Podle┼Ť , ┬ácu final tragic original. A doua produc╚Ťie ├«n Polonia , a avut loc la Var╚Öovia , Camera Opera ├«n 2008.

├Än 2005, produc╚Ťia a mers la Roma ╚Öi Floren╚Ťa (unde a fost filmat pentru DVD – ul cu Daniela Barcellona ├«n rolul principal), iar apoi a fost prezentat de Deutsche Oper Berlin ├«n 2011, cu Alberto Zedda efectuarea. Barcellona a c├óntat Tancredi din nou ├«ntr – o nou─â montare a operei la Teatro Regio di Torino , ├«n noiembrie 2009 , dup─â reluand parte ├«n februarie 2009 la Teatro de la Maestranza . Theater an der Wien montat lucr─ârile pentru prima dat─â ├«n octombrie 2009 cu Vivica Genaux ├«n rolul principal ╚Öi Ren├ę Jacobs conduce.

Tancredi a fost prezentat ├«n mod concertat de Th├ę├ótre des Champs-Elysees din Paris , ├«n decembrie 2009 , cu Nora Gubisch ca Tancredi. ├Än plus, ca parte a seriei sale treziri Rossini, acesta a prezentat o scen─â complet de produc╚Ťie mai 2014 cu Marie-Nicole Lemieux ├«n rolul principal ╚Öi Patrizia Ciofi ca Amenaide. Produc╚Ťia a folosit ÔÇ×nefericit─âÔÇť Ferrara se ├«ncheie, dar a ├«ncorporat multe dintre schimb─ârile ╚Öi reversions g─âsite ├«n versiunea decembrie 1813 pentru Milano.

Roluri

Tancredi, un soldat Syracusan exilat contralto sau mezzosoprana Adelaide Melanotte-Montresor
Amenaide, fiica unei familii nobile, în dragoste cu Tancredi sopran Elisabetta Manfredini-Guarmani
Argirio, tatăl lui Amenaide; capul familiei sale, în război cu familia Orbazzano tenor Pietro Todràn
Orbazzano, capul familiei sale nobile, în război cu familia Argirio bas Luciano Bianchi
Isaura, prieten la Amenaide contralto Teresa Marchesi
Roggiero, scutierul lui Tancredi mezzosoprana sau tenor Carolina Sivelli
Cavalerii, nobili, Squires, Syracusans, sarazini; doamnelor-în-așteptare, războinici, pagini, gărzi, etc.

Exist─â at├ót de conflict ╚Öi r─âzboi ├«ntre Imperiul Bizantin (cu care are un armisti╚Ťiu instabil) ╚Öi sarazini armatele conduse de Solamir, dar epuizat de r─âzboi extern, exist─â conflicte interne, de asemenea. Osta╚Öului Tancredi ╚Öi familia sa au fost deposedat de propriet─â╚Ťi ╚Öi a succesiunilor lor, ╚Öi el ├«nsu╚Öi a fost alungat din tinere╚Ťe lui. Dou─â familii nobile, conduse de Argirio ╚Öi Orbazzano, au fost beligerante de ani de zile ╚Öi ├«ncep s─â se ├«mpace. De asemenea , prezent este Solamir, generalul maur. Fiica lui Argirio, Amenaide, este secret ├«n dragoste cu Tancredi. ├Änainte de ├«nceputul operei, ea a trimis o scrisoare (f─âr─â el numindu – l ├«n), ╚Öi este aceast─â scrisoare , care complic─â procedura care urmeaz─â.Loc de desf─â╚Öurare: ora╚Öul-stat Syracuse

Nobili beligerante Argirio, liderul Senatului din Siracuza, ╚Öi Orbazzano ╚Öi oamenii lor s─ârb─âtori un armisti╚Ťiu ╚Öi sf├ór╚Öitul unui r─âzboi civil: Refren: Pace, Onore, Fede, Amore / ÔÇ×Pace, onoare, credin╚Ť─â, iubire / Regula acumÔÇť. ├Ämpreun─â cu Isaura ╚Öi doamnele ei, Argirio proclam─â c─â aceast─â unitate consolideaz─â o nou─â securitate pentru ora╚Ö ├«mpotriva for╚Ťelor maure conduse de Solamir: Se amist├á verace, ├ę Pura / ÔÇ×Dac─â v─â p─âstra╚Ťi ├«n inima ta adev─ârat─â prietenieÔÇť. El nume Orbazzano ca lider ├«mpotriva maurilor. Cu toate acestea, Argirio avertizeaz─â for╚Ťele asamblate ├«mpotriva unei posibile amenin╚Ť─âri mai mare, c─â de la Tancredi alungat, o declara╚Ťie care perturb─â Isaura. Argirio cheam─â apoi fiica lui, Amenaide s─â apar─â.

Ea se al─âtur─â ├«n c├óntecele TRIUMPH care sunt exprimate de Adunare, dar este , de asemenea , deranjat de faptul c─â ei secret─â iubit, Tancredi, nu – i revenit , ├«n ciuda faptului c─â ea a scris o scrisoare s─â – l cer├óndu – i s─â fac─â a╚Öa c─â acum c─â el se ├«ntoarce ├«n deghizare la Siracuza. Senatul, care au dat deja Tancredi ╚Öi propriet─â╚Ťile confiscate familiei sale la Orbazzano, Argirio ofer─â apoi Amenaide ├«n c─âs─âtorie pentru el , ├«n scopul de a contribui la consolidarea armisti╚Ťiului. El dore╚Öte s─â aib─â ceremonia efectuat─â imediat, ╚Öi cu toate c─â ea consimte loial aranjamentul, ea pledeaz─â cu tat─âl ei s─â – l am├óne p├ón─â ├«n ziua urm─âtoare. Toate l─âsa╚Ťi cu excep╚Ťia Isaura , care se pl├ónge asupra situa╚Ťiei ├«n care Amenaide este acum plasat: Amenaide sventturata! / ÔÇ×Nemul╚Ťumit Amenaide, ce o zi ├«ngrozitor pentru tineÔÇť.

Scena 2: O grădină în Palatul

Gradina este aproape de ╚Ť─ârmul m─ârii. Roggiero, apoi Tancredi ╚Öi oamenii lui, debarca de pe o nav─â. ├Äntruc├ót nu a primit scrisoarea Amenaide, el promite s─â ajute apere ora╚Öul ├«mpotriva invadatorilor ╚Öi s─â caute iubita lui: Aria: Oh Patria! dolce, e ingrat Patria / O tara mea, draga, p─âm├ónt natal ingrat─âÔÇť. Roggiero este trimis cu un mesaj pentru Amenaide, ╚Öi el trimite adep╚Ťii s─âi pentru a r─âsp├óndi cuv├óntul pe care un cavaler necunoscut a sosit pentru a ajuta la salvarea ora╚Öului. Lui r├óndul s─âu , g├ónduri la Amenaide: Tu che accendi questo miez / ÔÇ×Tu , care a dat foc aceast─â inim─âÔÇť, ╚Öi apoi la c├ót de mult durerea pe care a provocat – o: di tanti palpiti, di Tante Pene / ÔÇ×Dup─â o astfel de bataie a inimii, astfel de chinÔÇť.

C├ónd toate au plecat, Tancredi vede Argirio ╚Öi fiica sa intr─â ├«n gr─âdin─â. El se ascunde, dar poate auzi conversa╚Ťia lor. Argirio informeaz─â Amenaide ╚Öi urma╚Öii care le ├«nso╚Ťesc , care to╚Ťi sunt invita╚Ťi la nunta care va avea loc la pr├ónz. T├ón─âra pledeaz─â pentru mai mult timp, dar se spune c─â ceremonia trebuie s─â aib─â loc imediat. Argirio continu─â prin informarea tuturor c─â liderul inamic, Solamir, a ├«nconjurat ora╚Öul, ╚Öi – a cerut m├óna Amenaide ├«n c─âs─âtorie. Orbazzano afirm─â apoi c─â el va conduce oamenii din Siracuza ├«mpotriva inamicului, ac╚Ťiunea recent─â a Senatului au condamnat la moarte to╚Ťi tr─âd─âtori. Aria lui Argirio: Della ogni neminco Danna Patria o Morte il Senato / “Senatul a condamnat la moarte orice du╚Öman al ╚Ť─ârii”.

Ca frunze Argirio, Amenaide regret─â imediat c─â ea a implicat ├«n mod indirect Tancredi scriind la el: Che feci! incaula! / ÔÇ×Ce-am f─âcut! Femeie necugetat!ÔÇť. Tancredi apoi apare ╚Öi Amenaide ├«i spune c─â el trebuie s─â scape imediat. Coldly, ea respinge preten╚Ťiile sale de a iubi ei, de╚Öi cuplul, ├«n ciuda diferen╚Ťelor lor, atunci depl├ónge situa╚Ťia periculoas─â ├«n care se afl─â: Duet: L’aura che Interno Spiri / ÔÇ×Aerul pe care ├«l respira╚Ťi aduce pericol de moarteÔÇť.

[Acest duet, fiind prima confruntare dintre cei doi, a fost omis─â dup─â premiera de la Vene╚Ťia ╚Öi a ├«nlocuit cu L’asciami: non t’escolto din actul 2, scena 3. Cu toate acestea, ea reapare ├«n unele ├«nregistr─âri moderne (╚Öi produc╚Ťii) care utilizeaz─â Ferrara se ├«ncheie ╚Öi , prin urmare , unele dintre care omite L’asciami . Al╚Ťii ├«l p─âstreaz─â.]┬á

Scena 3: O pia╚Ť─â public─â aproape de Catedral─â

Oamenii sunt adunate ├«n pia╚Ťa pentru ceremonia de nunt─â. Argirio asigur─â tot ce unitatea noua-a g─âsit ├«ntre cele dou─â fac╚Ťiuni vor fi consolidate prin c─âs─âtorie. ├Än deghizare, Tancredi apare ╚Öi ofer─â serviciile sale. Particular, el simte c─â Amenaide l-a tr─âdat prin acceptarea c─âs─âtoriei, dar, atunci c├ónd ea refuz─â s─â mearg─â mai departe cu ea, o Orbazzano furios intr─â. Public, el o denun╚Ť─â ╚Öi, dup─â ce a auzit conversa╚Ťia anterioar─â, declar─â c─â c─âs─âtoria nu va avea loc. Imediat, el produce o scrisoare, pe care a fost destinat presupune Solamir ╚Öi care pare s─â-i implice ├«ntr-un complot de a r─âsturna tr─âd─âtoare Syracuse solicit├ónd destinatarului s─â vin─â ╚Öi s─â captureze ora╚Ö. [├Än realitate, este scrisoarea pe care a trimis Amedaide la Tancredi, a omis ├«n mod deliberat numele lui pentru protec╚Ťia lui, ╚Öi pe care nu l-au atins].

Mul╚Ťimea adunat oripileaz─â: ÔÇ×Die ├«n dizgra╚Ťie, femeie!ÔÇť proclam─â. Amenaide jur─â c─â este nevinovat, dar tat─âl ei o denun╚Ť─â, la fel ca Tancredi. Ea este t├ór├ót la ├«nchisoare s─â a╚Ötepte moartea ca to╚Ťi , cu excep╚Ťia credincios Isaura ei proclam─â: Quale infausto orrendo giorno! / ÔÇ×O zi de dezastru, o zi nenorocos … o zi de dezastre ╚Öi frici.ÔÇť

Act 2

Scena 1: O galerie în castelul lui Argirio

Un Orbazzano furios reflect─â pe tr─âdarea aparent─â Amenaide ╚Öi dispre╚Ťul ei de el: Vedesti? L’indegna! / ÔÇ×A╚Ťi v─âzut? Ma nesocote╚Öte, femeia nevredniciÔÇť. ├Än afar─â, Isaura soarta ├«ndur─â Amenaide lui, amintind Argirio c─â Amenaide este propria lui fiic─â: E Tua figlia! / ÔÇ×Ea este propria fiic─âÔÇť. Cavalerii asamblate sunt ├«mp─âr╚Ťite ├«n emo╚Ťiile lor, ╚Öi ├«n timp ce Argirio ├«╚Öi exprim─â durerea sa la r├óndul s─âu , de evenimente, (Aria: ! Oh Dio Crudel cali nome caro e fetale oe mi rammenti / ÔÇ×├Ämi aminte╚Öti de acel nume at├ót drag─â ╚Öi fataleÔÇť ), el semneaz─â f─âr─â tragere de inim─â mandatul de moarte, cu o parte din grupul de cavaleri care pledeaz─â mil─â, al╚Ťii care sprijin─â decizia lui.

[Versiunea Ferrara ca fiind efectuat:. Aria Arigio este îndepărtată] 

Toate dar Isaura ╚Öi Orbazzano plece. Ea ├«l batjocore╚Öte pentru comportamentul s─âu cruzime ╚Öi barbar─â, ╚Öi, apoi singur dup─â ce pleac─â, ea pledeaz─â pentru un ajutor divin pentru Amenaide: Aria: Tu che I miseri Conforti / ÔÇ×Tu , care consola mizerabil─â, da – i rezistentaÔÇť.

Scena 2: În interiorul închisorii

├Än lan╚Ťuri, Amenaide intr─â: Aria: Di infelice Mia Vita / ÔÇ×Iat─â-m─â la sf├ór╚Öitul vie╚Ťii mele nefericitÔÇť. Ea strig─â Tancredi ÔÇ×Eu mor pentru tine!ÔÇť: Aria: Nu, che il morir non ├Ę / ÔÇ×Nu, moartea nu este at├ót de teribil pentru mine , dac─â voi muri pentru dragosteÔÇť. ├Än cele din urm─â, ea crede c─â el va afla adev─ârul ╚Öi ÔÇ×el va cunoa╚Öte constan╚Ťa inimii meleÔÇť.

├Än ├«nchisoare veni Orbazzano ╚Öi urma╚Öii s─âi, au determinat s─â vad─â executarea efectuat─â. Dar el ├«ntreab─â dac─â exist─â cineva dispus s─â apere tr─âd─âtor. Tancredi, cu toate c─â el ├«nc─â mai crede c─â dragostea lui a fost tr─âdat ╚Öi c─â Amenaide este un tr─âd─âtor, pa╚Öi ├«nainte. El provoac─â Orbazzano la un duel ├«n ap─ârarea onoarei ╚Öi vie╚Ťii lui Amenaide, ╚Öi arunc─â ├«n jos m─ânu╚Öa lui ├«nainte de adversarul s─âu. De-a lungul schimb b─ârba╚Ťi, Amenaide ├«ndeamn─â Tancredi s─â dovedeasc─â faptul c─â ea este nevinovat─â. Orbazzano ├«mbr─â╚Ťi╚Öeaz─â cavaler necunoscut, c─âut├ónd s─â afle identitatea lui ca face Argirio care, ├«ntr – un duet cu Tancredi, pledeaz─â: Ah! se de’mali mieri / ÔÇ×Ah! Dac─â ai mil─â ├«n inima ta pentru suferin╚Ťele mele, cel pu╚Ťin – mi dezv─âluie cine e╚Öti. m├«ng├«ie – m─â ├«n durerea meaÔÇť. ├Än schimb, Tancredi declar─â ÔÇ×Cerul a fost du╚Ömanul meu din copil─ârie mea. Vei ╚Öti cine sunt o zi, dar nu m─â ur─â╚Öti …ÔÇť ╚Öi tr├ómbi╚Ťa va suna, care se d─â startul concursului. Despre s─â se gr─âbeasc─â off, el proclam─â ÔÇ×├«n c├ómpul; ard cu slav─â ╚Öi cu furieÔÇť.

├Äntr -o alt─â parte a ├«nchisorii, Amenaide ├«nva╚Ť─â ce a transpirat: ea se roag─â pentru protec╚Ťie pentru Tancredi, implor├óndu – l s─â se ├«ntoarc─â la ea un ├«nving─âtor: Aria: Gran Dio! Deh! tu proteggi / ÔÇ×Doar Dumnezeu , pe care eu ador cu umilin╚Ť─â, pute╚Ťi citi ├«n inima mea, Tu ╚Ötii dac─â eu sunt vinovat, ╚Öi pentru care cer favoarea taÔÇť. Din exterior, un vuiet anun╚Ť─â victoria lui Tancredi, ├«n timp ce ea declara: ÔÇ×In acest moment , v─âd eu, eu simt.ÔÇť

Scena 3: Pia╚Ťa principal─â a ora╚Öului

Tancredi ajunge triumf─âtor ╚Öi poporul se bucur─â. Cu toate acestea, la fel de dulce ca victoria poate fi, el decide s─â p─âr─âseasc─â Sicilia ╚Öi, dup─â cum se apropie de el Amenaide, el ├«nc─â mai crede c─â ea a fost necredincios ╚Öi nu dore╚Öte s─â vorbeasc─â cu ea. ├Äntr – un duet, ├«╚Öi exprim─â emo╚Ťiile lor contradictorii: Duet: L’asciami: non t’escolto / ÔÇ×Las─â – m─â s─â plec, eu nu te voi ascultaÔÇť. Apoi cere ca el so omoare, dar ambele l─âsa╚Ťi ├«n timp ce Roggiero r─âm├óne, dup─â ce a ├«nv─â╚Ťat adev─ârul de la Isaura: S’avverassero I pur Detti Suoi! / ÔÇ×Dac─â numai cuvintele ei erau adev─ârateÔÇť. Dar el ├«╚Öi exprim─â speran╚Ťa c─â, ├«n cazul ├«n care este ├«ntr – adev─âr Amenaide nevinovat, atunci ÔÇ×Fie ca torta de ├«ntoarcere dragoste str─âlucitoare, z├ómbind ╚Öi corectÔÇť.

Scena 4: Un caverna într-un interval de munte cu Mt. Etna în depărtare

Singur ╚Öi aproape de tabara sarazini, Tancredi reflecta asupra destinului s─âu trist: Aria: Dove sono io? / ÔÇ×Unde sunt eu prin ceea ce orori nu disperarea mea m─â duc?ÔÇť, Toate ├«n timp ce reamintind tr─âdarea lui Amenaide: ÔÇ×Oh , pe care am putea uita!ÔÇť Sarazini par proclam├ónd Regna il teroriste nella Citta ÔÇ×domne╚Öte teroare ├«n ora╚ÖÔÇť /. Odat─â cu sosirea cavalerilor din Siracuza , ├«mpreun─â cu Argirio ╚Öi Amenaide, care vin ├«n c─âutarea lui, Amenaide i se spune c─â pacea va urma , dac─â ea este de acord s─â se c─âs─âtoreasc─â cu Solamir. Tancredi sfideaz─â sarazinii, exprim├ónd dorin╚Ťa de a lupta p├ón─â la moarte: Rondo: Perch├ę turbar la Calma / ÔÇ× De ce probleme pacea inimii meleÔÇť. ├Ändemnat s─â mearg─â ├«n lupt─â ╚Öi, atunci c├ónd totul este de peste, Tancredi iese victorios ╚Öi ├«nva╚Ť─â c─â Solamir pe moarte a m─ârturisit nevinov─â╚Ťia lui Amenaide.

├Äntr – un moment de bucurie general─â, iubitorii sunt reunite: Fra Quai Soave palpiti / ÔÇ×bate u╚Öor inima meaÔÇť. Tancredi, Agirio ╚Öi Amenaide sunt uni╚Ťi ├«n exprimarea bucuria lor: Si grande ├Ę il mio Contento / ÔÇ×At├ót de mare este bucuria meaÔÇť, ╚Öi Isaura li se al─âtur─â ├«n bucuria general─â.

[Ferrara se ├«ncheie ├«n scris ca: o lun─â de la produc╚Ťia ini╚Ťial─â, Rossini revizuit care se ├«ncheie (├«mpreun─â cu alte modific─âri), astfel ├«nc├ót Tancredi c├ó╚Ötig─â b─ât─âlia, dar este r─ânit mortal, ╚Öi numai atunci are el s─â ├«nve╚Ťe c─â nu-l Amenaide tr─âdat. Ca toate m├óinile incuietoare, Argirio se c─âs─âtore╚Öte cu iubitorii ├«n timp pentru Tancredi s─â moar─â ├«n bra╚Ťele so╚Ťiei sale.]

Muzica 

├Än ceea ce prive╚Öte inova╚Ťiile Rossini care apar in aceasta, primul s─âu seria de oper─â , The Grove Dictionary constat─â c─â acestea ÔÇ×au fost derivate de la ├«nceputul anilor sale opere ├«ntr -un actÔÇť ╚Öi scriitorul Gaia Servadio constat─â c─â [opera] marcheaz─â o etap─â important─â ├«n dezvoltarea operei prin inova╚Ťii aduse Rossini. Cu siguran╚Ť─â de sine ╚Öi curaj, el a introdus modific─ârile acum de multe ori luate de la sine: de recitative sunt scurte ╚Öi legate de contextul ariilor; exist─â un echilibru nou ╚Öi poruncitor ├«ntre dramatice, liricul ╚Öi muzical; iar corul ├«╚Öi face prima apari╚Ťie ├«ntr – o seria de oper─â┬á

Dar este ├«n inova╚Ťiile care se deplaseaz─â departe de formulele acceptate ╚Öi care sunt v─âzute ├«n final de oper─â ├«n edi╚Ťia sa de Ferrara c─â Philip Gossett g─âse╚Öte cel mai frapant ├«n Tancredi : ÔÇ×The┬źCavatina Finale┬╗ca Rossini numit de ├«ncheiere momente ale oper─â, se ├«ndep─ârteze at├ót de complet de design tipic final de perioada pe care o putem ├«n╚Ťelege cu u╚Öurin╚Ť─â e╚Öecul lor de a ob╚Ťine aprobare populare sunt plecat de ├«nflore╚Öte coloraturii;. plecat este o orchestratie mai elaborat─â, plecat sunt cerin╚Ťe ale expresiei de construc╚Ťie ╚Öi repetarea cadential, plecat, ├«n scurt, sunt conven╚Ťiile care guverneaz─â de obicei opera italiana. in schimb, incheierea momente ale oglinzii de oper─â fiecare cuv├ónt al eroului pe moarte, ├«n esen╚Ť─â , prin siruri de caractere sus╚Ťinut─â singur.ÔÇť

├Än plus, g─âsim ├«n Gossett ╚Öi Brauner o explica╚Ťie a unui alt aspect al stilului componistic Rossini: ├«n scrierile sale vocale, de╚Öi opera continu─â s─â foloseasc─â ÔÇ×numere ├«nchise separate prin Secco recitative, o flexibilitate de stil face o posibil─â activitate dramatic─â extinsa in numere.ÔÇť┬áEi continu─â afirm├ónd c─â este ├«n duetele c─â o form─â a sec╚Ťiunii este angajat , astfel ├«nc├ót ÔÇ×sec╚Ťiunea de deschidere permite o confruntare dramatic─â ├«ntre personaje, care exprim─â emo╚Ťiile lor adesea diferite ├«n strofe paralele.ÔÇť Urmeaz─â apoi o sec╚Ťiune liric – ÔÇ×cu interac╚Ťiune dramatic─â mai departeÔÇť – ╚Öi apoi cabaletta care permite o mai mare confruntare sau acord, reflect├ónd astfel orice modific─âri ├«n configura╚Ťia dramatic─â. Sursa:.wikipedia.org

https://youtu.be/aIhjHLw5ZCY?t=13

 

INVITATIE LA OPERA


INVITAŢIE LA OPERĂ
Rossini ÔÇô Semiramida
Gioacchino Rossini, Semiramide:

Semiramida (├«n italian─â Semiramide) este o oper─â ├«n 2 acte de Gioachino Rossini dup─â un libret de Gaetano Rossi (bazat pe tragedia ÔÇ×S├ęmiramisÔÇť de Voltaire). Opera a fost compus─â ╚Öi dedicat─â de compozitor so╚Ťiei sale, c├ónt─ârea╚Ťa Isabella Colbran.

Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Vene╚Ťia ├«n ziua de 3 februarie 1823.

Durata operei: cca 3,5 ore.

Locul de desf─â╚Öurare al ac╚Ťiunii: Babilon.

Personajele principale

  • Semiramida, regina Babilonului, v─âduva regelui Nino (sopran─â)
  • Arsace (de fapt Ninia, fiul Semiramidei), general ├«n armata babilonean─â (contralto)
  • Assur, un prin╚Ť, iubitul Semiramidei (bas)
  • Idreno, un rege indian (tenor)
  • Oroe, Mare Preot (bas)
  • Azema, o prin╚Ťes─â (alto)
  • Mitrane, c─âpitan (tenor)

Introducere

Cu ajutorul amantului Assur, Semiramida, regina Babilonului, ├«╚Öi otr─âve╚Öte so╚Ťul, regele Nino. Ninia, copilul perechii regale, este salvat de un comandant scitic ├«n slujba Babilonului ╚Öi crescut ca ╚Öi c├ónd ar fi propriul s─âu fiu. Copilul prime╚Öte un nou nume: Arsace. Ninia-Arsace este dat disp─ârut ├«n Babilonia, dup─â moartea tat─âlui s─âu Nino. Nici Ninia-Arsace, nici mama sa Semiramida, nu cunosc adev─ârata lui identitate, numai Marele Preot Oroe. Marele Preot ╚Ötie ╚Öi care este cauza real─â a mor╚Ťii regelui Nino. Semiramida domne╚Öte singur─â ├«n regat, dar treptat se ├«nstr─âineaz─â de iubitul Assur. Ninia-Arsace devine ├«ntre timp adult, un comandant de trupe bine apreciat. Tat─âl s─âu adoptiv moare. Sursa: Wikipedia, enciclopedia liber─â

INVITATIE LA OPERA


Mult-iubita operă tragică Purcell este o poveste intensa de eroism, pasiune, trădare și tragedie final, a jucat pe fondul unor ritualuri de foc, vrăji rele și spectacol public grandios. Acesta a fost filmat in intregime locatie la Hampton Court House, Anglia, în cazul în care setările spectaculoase sunt create în casă și motivele.

Dido, regina Cartaginei, ╚Öi prin╚Ťul Enea, un fugar ├«n ultimul timp a sosit ├«n t─âr├ómul ei, dup─â c─âderea Troiei, se ├«ncadreaz─â ├«n dragoste; Confidenta lui Dido Belinda ei cere s─â cedeze costumul s─âu, ╚Öi ei merg pe o partid─â de v├ón─âtoare, care, ca un public al XVII-lea s-ar fi u╚Öor de ├«n╚Ťeles, simbolizeaz─â captarea sexual─â a lui Dido Enea. ├Äntre timp, skulking ├«n bezna unei pe╚Öteri, un Sorceress r─âu ╚Öi Enchantresses ei (un plus de Tate nu a fost g─âsit ├«n Virgil) complot pentru a distruge Dido de evocare o viziune falsa a lui Mercur pentru a trimite Enea ├«n drumul s─âu; acest lucru se realizeaz─â ├«n mod corespunz─âtor, atunci c├ónd partea de v├ón─âtoare este ├«mpr─â╚Ötiate de o furtun─â brusc─â. La scurt timp dup─â aceea, ca marinarii troieni se preg─âteasc─â pentru a naviga, Sorceress ╚Öi Enchantresses ajung la cheu putea de fericire; Dido upbraids Enea pentru neloialitate lui ╚Öi furios ├«l respinge, dar dup─â ce a p─âr─âsit ea moare, cu inima zdrobit─â, ├«n bra╚Ťele lui Belinda.

Puterea de dramatic─â a piesei este completat de bog─â╚Ťiile sale muzicale, care sunt ├«mp─âr╚Ťite ├«ntre to╚Ťi c├ónt─âre╚Ťii individuali ╚Öi diferitele grupuri colorate: curteni urbani, gleefully vr─âjitoare maligne, marinarii sarate zugr─âvi╚Ťi de cor.

Dido & Aeneas nu este doar una dintre operele cele mai perfecte scrise vreodat─â dar, de asemenea, o oper─â ideal─â pentru televiziune. Comprimarea dramatic─â extrem─â a parcelei sale, care este unul dintre pu╚Ťinele motive pentru care este deschis critica, este chiar un avantaj ├«n termeni de film. Cinema ╚Öi de televiziune public sunt extrem de familiariza╚Ťi cu t─âiere rapid─â, dezvoltarea rapid─â complot ╚Öi r─âsturn─âri de situa╚Ťie emo╚Ťionale ╚Öi se transform─â de multe drame contemporane. O tragedie clasic─â comprimat─â ├«n doar sub o or─â, nu este, prin urmare, la fel de neverosimil ca s-ar putea s─â apar─â ├«n primul r├ónd.

Locatia, Hampton Court Casa, este un gol la mijlocul-al XVIII-lea conac cu propriile sale u╚Öor cariate, gr─âdini ╚Öi motive formale,. Antic Cartagina pe coasta Africii de Nord, setarea pentru poveste, a fost un ora╚Ö comercial ╚Öi un creuzet al na╚Ťiunilor.Niek Kortekaas, proiectantul, a decis s─â creeze o lume ├«nc─â primitiv─â bogat─â, luminat─â de foc (pentru care exist─â mai multe referiri at├ót literal ╚Öi metaforic ├«n text), ├«n care instan╚Ť─â Dido atrage laolalt─â elemente ale multor culturi ╚Öi tradi╚Ťii termocolat-le ├«ntr-o societate dominat de ritual ╚Öi spectacol public grandios

Provocarea de a lucra la film a fost una nou─â pentru cea mai mare parte exprimate ╚Öi a permis o mare subtilitate ├«n performan╚Ťele vocale, deoarece arti╚Ötii nu trebuie s─â v─â face╚Ťi griji cu privire la performan╚Ťele lor se proiecteaz─â ├«ntr-o sal─â de spectacole. performeri magnetice, cum ar fi Maria Ewing au fost capabili de a savura efecte intime care nu s-ar fi ├«nregistrate ├«ntr-o cas─â de oper─â. La fel de accentul strans de munca de film cu ei prim-planuri ╚Öi fotografii de reac╚Ťie numit pentru un stil de a ac╚Ťiona destul de diferit de cel angajat ├«ntr-un teatru ╚Öi unul care a turnat ├«mbr─â╚Ťi╚Öat cu mare entuziasm. Sper c─â acest film surprinde at├ót intimitatea personal─â ╚Öi tragedia public─â , care se afl─â ├«n centrul de mare capodopera lui Purcell.

Image

me and you.


me and you

Vivaldi



Povestea unui balet. Cântecul Privighetorii

Tamara Karsavina, steaua Baletelor Ruse