Monthly Archives: April 2012

ADEVARUL DESPRE RADACINILE NOASTRE D A C I A


Informatiile prezentate in acest film documentar rastoarna multe dintre teoriile pe care este construita istoria Romaniei. Filmul face parte dintr-un proiect mai amplu ce vizeaza recuperarea adevarului istoric.

Asa dupa cum veti constata, dovezile stiintifice la care se face referire si argumentatia bazata pe izvoare istorice autentice, aduc informatii inedite si extrem de valoroase, capabile sa determine o rescriere a istoriei acestui popor. Toate acestea sunt sustinute de personalitati si specialisti care merita cu adevarat sa fie ascultati: General (rez.) dr. Mircea Chelaru (fost Sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane), Dr. Napoleon Savescu (director fondator al Dacia Revival International Society), General (rez.) Nicolae Spiroiu (fost Ministru al Apararii Nationale), Prof. dr. Mihai Popescu (Biblioteca Militara Nationala), Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie Umana al Universitatii din Hamburg, Germania), Dr. Georgeta Cardos (cercetator stiintific biolog specialist genetica – Institutul Victor Babes), Prof. doctorand Sebastian Stanculescu (paleografie si antropologie culturala).
Rezultatele cercetarilor recente de paleogenetica realizate la Hamburg, Germania, pe oase si dinti din situri romanesti de acum 3000-5000 de ani, pun sub semnul intrebarii teoriile pe care se bazeaza istoria oficiala a Romaniei. Este actuala populatie a Romaniei continuatoarea populatiilor tracice si pretracice de acum 3000 – 5000 de ani? Suntem noi inruditi genetic cu italienii? Iata doar doua dintre multele intrebari tulburatoare la care acest film documentar doreste sa raspunda cu argumente bine intemeiate.

Recuperarea adevarului istoric este un demers indispensabil recuperarii demnitatii nationale. Dacii, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, asteapta sa li se faca dreptate!

(In data de 20 aprilie, la o luna si jumatate de la lansare, filmul a fost accesat de pe 285. 000 de IP-uri, doar pe youtube!)

Daniel Roxin

P.S. Multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui film documentar, in special prietenului meu Gabriel Vasilescu, care a facut o treaba excelenta!

Recuperarea adevarului istoric este un demers indispensabil recuperarii demnitatii nationale. Dacii, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, asteapta sa li se faca dreptate!

(In data de 20 aprilie, la o luna si jumatate de la lansare, filmul a fost accesat de pe 285. 000 de IP-uri, doar pe youtube!)

Daniel Roxin

P.S. Multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui film documentar, in special prietenului meu Gabriel Vasilescu, care a facut o treaba excelenta!




http://www.pelasgia.org/index.php?option=com_content&view=article&id=11&Itemid=28

Advertisements

Adevarul despre masonerie. Multa rugaciune doar Dumnezeu ne mai salveaza.



10+1 Alimente care te slabesc in talie


Surplusul de tesut adipos din zona taliei se elimina printre ultimele depozide de grasimea, astfel ca burtica si colaceii din jurul taliei se dau cel mai greu jos. Va propunem 11 alimente excelente care va slabesc in talie!////Uleiul de masline slabeste////Uleiul de masline extravirgin – adica cel obtinut din masline presate la rece – contine acizi grasi esentiali si grasimi de buna calitate, ajutand la mobilizarea grasimilor din depozite. Recunoscut ca util in dietele de slabire, uleiul de masline extravirgin are multe calorii si nu trebuie folosit in exces, chiar daca este sanatos. Recomandam o lingura de ulei de masline la o salata mare.////Cura de slabire – Supa de legume///Supa de legume este usoara, saraca in calorii, hidrateaza, reface pH-ul sanguin si totodata este o buna alternativa pentru alte preparate grase. Recomandam sa consumati supa la pranz si la cina.////Sucul de portocale bun pentru slabire////Sucul de portocale, dar si portocalele consumate ca atare contin o cantitate insemnata de vitamine, minerale si antioxidanti, fiind utile in curele de slabire. Exista si diete cu portocale astfel concepute incat alimentatia se face predominant pe baza de portocale pe parcursul curei.////Pestele si fructele de mare////Peste este bogat in acizi grasi omega 3 si omega 6 – acizi care au rolul de a scoate grasimile din depozite pe principiul “cui pe cui se scoate”. Practic fara acesti acizi initierea proceselor de slabire este deficitara! Consumati saptamanal peste si de cateva ori pe luna fructe de mare. ideal ar fi sa consumati fructele de mare zilnic atunci cand va aflati in zonele in acre acestea se consuma de rutina (de exemplu cand va aflati la mare)////Marul – aliatul curelor de slabire////Marul este un bun aliat al curelor de slabire, continand nutrienti specifici care fac marul un aliment special. Este indicat sa consumati un mar pe zi, printre alte fructe. Marul are capacitatea de a scadea zaharul si sange (glicemia) si colesterolul, fiind util si in preventia diabetului si a bolilor de inima.////Mango – fructul care slabeste////Mango este un fruct bogat in grasimi de buna calitate, fibre (de aici si consistenta fructului), antioxidanti si substante care au rol anticancerigen. Mango are un gust uleios, de aceea va indicam sa il consumati taiat marunt in salate cu alte fructe, eventual sa adaugati nuca si miere.////Legumele – utile in slabire si detoxifiere////Legumele sunt utile in curele de slabire, dar si in curele de detoxifiere, fiind bogate in minerale, vitamine, oligoelemente, fibre, grasimi vegetale, antioxidanti.////Fructele de padure contin cel mai puternic antioxidant////Fructele de padure pot fi folosite cu succes in curele de slabire, continand pe langa minerale si vitamine cel mai puternic antioxidant din natura: resveratrolul.////Ciocolata neagra in curele de slabire////Ciocolata neagra este utila in curele de slabire, fiind recunoscuta ca unul dintre cele mai puternice alimente antioxidante. Ciocolata neagra este implicata si in prevenirea aterosclerozei, fiind indicata in preventia bolilor de inima si a tensiunii mari. Va recomandam sa consumati saptamanal ciocolata neagra.////Cerealele integrale detoxifica////Cerealele integrale sunt bogate in fibre care stimuleaza digestia si detoxifica colonul. De asemenea cerealelel integrale aduc un aport suficient de vitamine din complexul B esentiale sistemului nervos, dar care totodata previn si anemia pernicioasa. De asemenea cerealele integrale contin glucide cu absorbtie lenta care asigura energia organismului pentru mai multe ore de la ingestie – de aceea este recomandat sa consumati cerealelel in prima jumatate a zilei.////Capsunile – slabesc si albesc dintii////Capsunile sunt delicioase, albesc dintii, sunt utile in curele de slabire si de asemenea prezinta si proprietati antioxidante, anticanceroase si… afrodiziace! Consumati capsune proaspete in sezonul lor, sunt o adevarata sursa de sanatate. :)

Duminica mironositelor


Duminica Femeilor Mironosite – a treia dupa Sfintele Pasti

:):):):):):)

” Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”.( Marcu 15, 43-47; 16, 1-8 )

:):):):):):)

Duminica Mironositelor – ce mir aducem Domnului?

Parintele Teofil Paraian – care este pretul mirului si ce mir avem noi de dat?

“Noi pomenim pe Sfintele femei mironosite, care s-au dus la mormînt cu miresme pregãtite si cumpãrate de ele ca sã aducã cinstire Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Sigur cã femeile au stiut cã Domnul Hristos a fost uns cu miresme de Iosif si de Nicodim. E amintit acest lucru în Sfînta Evanghelie de la Ioan, si stiind ele aceasta n-au fost multumite numai cu cîte miresme au adus cei doi, ci au vrut si ele sã aducã ceva Domnului Hristos.
Sfîntul Evanghelist Marcu spune cã femeile mironosite au cumpãrat miresme, dar Sfîntul Evanghelist Luca spune cã au pregãtit miresme. Acum cum este? Au pregãtit, sau au cumpãrat? Au si cumpãrat, dar au si pregãtit. Cum? Au cumpãrat ce nu aveau, si au pregãtit din ceea ce au cumpãrat cu ceea ce aveau ele, probabil avînd si ele ceva. Deci, au pregãtit miresme din ceea ce au procurat si din ceea ce au cumpãrat. Si s-au dus cu miresmele pe care le-au pregãtit, sã ungã trupul Domnului Hristos. Dar le-au pregãtit degeaba. De ce? Pentru cã atunci cînd au mers la mormînt au constatat cã Domnul Hristos nu mai este acolo, cã a înviat din morti. Li s-a spus de cãtre un Înger c-a înviat din morti. Si atunci n-au mai întrebuintat miresmele, dar Domnul Hristos le-a primit dorinta lor de a-L cinsti.
Pentru cã a venit vorba de a cumpãra si de a pregãti miresme, ar putea pune cineva întrebarea: oare cît au plãtit femeile pentru ceea ce au cumpãrat, ca sã pregãteascã miresmele? Cît au plãtit? Cã Sfîntul Evanghelist Marcu spune cã au plãtit, cã le-au cumpãrat. Cînd cumperi plãtesti. Nu ni se spune cît au plãtit pentru cît au cumpãrat. De ce oare? Pentru cã tot Sfîntul Evanghelist Marcu spune cã femeia aceea care L-a uns pe Domnul Hristos cu miresme, în viatã fiind El, înainte de moarte, a întrebuintat mir care putea fi vîndut cu mai mult de 300 de dinari. Stiti cît valoreazã 300 de dinari. Pretul a 300 de zile de lucru. De unde stim? Stim cã este o pildã a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos în care se spune cã cei care s-au tocmit cu un stãpîn ca sã lucreze în vie, au primit un dinar pe zi. Deci, dacã într-o zi de lucru primeai un dinar, înseamnã cã 300 de dinari era pretul a 300 de zile de lucru. Asa de mult a costat mirul acela pe care l-a vãrsat femeia peste Domnul Hristos. Nu ni se spune însã cît a costat ceea ce au cumpãrat femeile mironosite ca sã pregãteascã mir. Oare de ce? Eu mã gîndesc cã de aceea n-a spus Sfîntul Evanghelist Marcu aceasta, pentru cã ceea ce au adus femeile la mormîntul Mîntuitorului, ceea ce au vrut ele sã aducã drept cinstire Mîntuitorului, nu are pret. Nu poate fi pretuit cu nimic. De ce? Pentru cã femeile si-au pus în miresmele acelea toatã inima lor. Inima nu costã. Inima lor si-au pus în miresme! Si atunci cît a costat? A costat inima mironositelor. Or asa ceva nu se poate pretui în bani. De ce mi-a venit mie în minte gîndul acesta? Asa, citind de mai multe ori, si totdeauna cu bucurie, o scrisoare a Sfîntului Apostol Pavel nebãgatã în seamã de multi si care este cuprinsã în Sfînta Scripturã, în Noul Testament, si anume Epistola cãtre Filimon.
Ce se spune în Epistola cãtre Filimon? Înainte de toate, Epistola cãtre Filimon e o scrisoare de recomandare pe care Sfîntul Apostol Pavel i-a dat-o unui rob fugar din casa lui Filimon. Pe robul fugar îl chema Onisim. Sfîntul Apostol Pavel l-a cîstigat pentru credinta crestinã si l-a trimis înapoi la stãpînul sãu, pe care Sfîntul Apostol îl cunostea. Si i-a scris o scrisoare de recomandare. Nu l-a trimis cu mîna goalã, ci l-a trimis cu o scrisoare ca sã-l primeascã cu bunãvointã Filimon. Si acum sã vedem ce frumos spune Sfîntul Apostol Pavel în Epistola cãtre Filimon. Zice, vorbind despre Onisim, despre robul lui fugar: „Pe acesta ti l-am trimis, pe el însusi, adicã inima mea” (Filimon 1, 12). Deci ce trimit? Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Ti-l trimit pe el, pe omul acesta care a fugit de la tine. Dar sã stii cã acesta nu-i un om oarecare, ci inima mea. Îmi pun inima mea în el. Îl primesti pe el, zice: „cum m-ai primi pe mine“. „Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine!”.
Eu cred cã la asa ceva s-au gîndit femeile mironosite. Da. Aici nu-i pret mare sau mic, e inima noastrã. Inima mea Doamne Ti-o dau aici cînd îti aduc miresmele. Si aceasta nu se poate plãti, si de aceea Sfîntul Evanghelist n-a scris cît a costat ce-au cumpãrat ele pentru miresme. Ti-l trimit pe el, zice Sfîntul Apostol Pavel, chiar inima mea. Îti dau mirul acesta Doamne, vreau sã-Ti dau mirul acesta, sã stii cã-Ti dau chiar inima mea, a putut zice fiecare dintre mironosite. Primeste-l pe el Doamne, cum m-ai fi primit pe mine. Ori mirul acesta, ori eu, e acelasi lucru. Ori mirul acesta, ori inima mea, e acelasi lucru. Asa zice Sfîntul Apostol Pavel despre Onisim. „Ti-l trimit pe el chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine”. Sunt niste lucruri care te coplesesc. Te fac mic sau te ridicã prin puterea lui Dumnezeu.
Asa a fost atunci, dar acum cum e? Mai putem noi sã dãm ceva Domnului Hristos cum au dat femeile mironosite? Asa cum au dat ele nu putem. Dar putem sã dãm dorinta noastrã de cinstire fatã de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Care-i mirul nostru acuma? Avem si noi un mir de dat? Dacã avem, care-i mirul nostru? Sã ne amintim o alcãtuire pe care ati auzit-o poate-n Postul Pastilor. Ea zice asa: „Lacrimi dã-mi mie Dumnezeule ca oarecînd femeii pãcãtoase, si mã învredniceste sã ud preacuratele Tale picioare, care pe mine din calea rãtãcirii m-au izbãvit. Si mir de bunã mireasmã sã aduc Tie, viatã curatã întru pocãintã mie agonisitã, ca sã aud si eu glasul Tãu cel dorit”.
Ce-ti aduc Doamne? As vrea sã-Ti aduc lacrimi si n-am. Dã-mi lacrimi ca sã-Ti aduc lacrimi. As vrea sã-Ti aduc mir ca femeia pãcãtoasã, dar n-am. Dã-mi Tu ceea ce ar trebui sã-Ti aduc. Viatã curatã, mirul meu este viatã curatã întru pocãintã mie agonisitã. Deci, viata curatã agonisitã, cîstigatã prin pocãintã, este mirul nostru! […]
Si acum, avînd în vedere toate lucrurile acestea, ne mai rãmîne ceva. Ne rãmîne sã stim cã lui Dumnezeu nu-I aducem anumite lucruri, anumite pãrti din viata noastrã, ci toatã viata noastrã trebuie sã fie o slujire adusã lui Dumnezeu. Tot ce facem pentru Dumnezeu este mirul nostru. Tot ce facem pentru Dumnezeu este cinstirea noastrã. Tot ce facem pentru Dumnezeu este izvor de bucurie pentru noi. Femeile mironosite s-au dus la mormînt, nu L-au gãsit pe Domnul Hristos, dar au gãsit bucuria învierii Lui. Nu se poate sã-I dai ceva lui Dumnezeu si sã nu primesti ceva de la Dumnezeu. Dumnezeu nu rãmîne nimãnui dator.
Si mai spun ceva frumos. În Sîmbãta lãsatului sec de carne cînd este Sîmbãta mortilor, este un cuvînt în Sinaxarul din acea zi, un cuvînt al Sfîntului Atanasie cel Mare, care zice asa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întîi miroase frumos”. Ce înseamnã aceasta? Cã orice bine pe care îl facem în lumea acesta este un fel de mir, si dacã facem un bine pentru altul, ne rãmîne si nouã, si noi rãmînem îmbogãtiti cu binele fãcut, chiar dacã binele pe care l-am fãcut nu este anume pentru noi, ci este pentru altcineva. Pentru cã nu poti unge cu miresme pe cineva fãrã ca tu însuti sã te împãrtãsesti mai întîi de mirosul frumos al mirului. … Sã înmultim mirul în lumea aceasta ca sã mirosim noi însine frumos si atunci vom putea sã ducem Domnului Hristos nu numai fapte singuratice, ci mai ales inima noastrã. Sã nu uitãm cuvîntul: <<Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine>>”.

Parintele Cleopa : Predică la Duminica Mironosiţelor
“[…] Curajul şi bărbăţia sufletului s-au văzut la femeile mironosiţe şi pe drumul Crucii spre Golgota. Ele, singure cu Sfîntul Ioan, Îl petreceau pe Domnul la răstignire, fiind martore ale patimilor Lui. Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi şi suspine adînci, încît Mîntuitorul, milostivindu-se spre ele, le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi şi pe copiii voştrii… Căci dacă fac acestea cu pomul verde, cu cel uscat ce va fi? (Luca 23, 28; 31).
Pe Golgota sfintele femei mironosiţe, împreună cu apostolul nemuritoarei iubiri, erau, de asemenea, singurii martori ai răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Ele L-au văzut însîngerat şi căzut sub cruce. Ele L-au văzut dezbrăcat de cămaşă şi întins pe cruce. Ele au văzut loviturile cuielor în mîinile şi picioarele Domnului şi au leşinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hulă ale iudeilor, mărturisirea de pocăinţă a tîlharilor şi rugăciunea zdrobitoare a Mîntuitorului: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27, 46).
Femeile mironosiţe au văzut întunecarea soarelui, întristarea cerului, învierea morţilor din morminte şi au auzit rugăciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii ucigaşi: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! (Luca 23, 34). Tot ele, aceste femei mai bărbătoase decît apostolii, mai pline de rîvnă decît ucenicii, au văzut aruncîndu-se sorţi pentru cămaşa lui Hristos, făcută de mîinile Maicii Domnului, şi au auzit cuvîntul Lui cel mai de pe urmă: Părinte, în mîinile Tale încredinţez Duhul Meu! (Luca 23, 46).
Iată cît de mare era rîvna, tăria credinţei, şi bărbăţia sufletului sfintelor femei mironosiţe! Nu se temeau de ostaşii romani atît de sîngeroşi. Nu se înfricoşau de furia iudeilor de Dumnezeu netemători, nici nu se înspăimîntau cu totul de moartea Domnului pe cruce, ca cei ce nu au nădejde!
Însă bărbăţia sfintelor femei mironosiţe nu s-a terminat pe Golgota. Ele au fost de faţă şi vineri seara, la coborîrea Domnului de pe cruce şi, împreună cu Iosif din Arimateea, au cumpărat giulgiu şi miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au înfăşurat în giulgiu, L-au pus în mormînt şi au prăvălit o piatră la uşa mormîntului…”

Parintele Sofian Boghiu: Sfintele mironosiţe şi femeile creştine de azi
“Dupa cum stiti, Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in familie si in lume. Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita. Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit. Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere. Pentru ca in familie cunoasteti ce dezastru este astazi. Nu le mai amintim pentru ca stiti dumneavoastra mai bine decat mine.
De aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra. S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate timpurile.
Copilele si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea si ascultarea de parinti. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma, ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia catre cei din suferinta si ascultarea de parintele lor duhovnicesc. Mamele crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea, cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta, bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi…”

Mironositele si Apostolii – inima si chibzuinta

Cuvantul Sfantului Teofan Zavoratul la Duminica Mironositelor:

“Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, pana ce n-au aflat pe Cel Preaiubit!
Iar barbatii parca se impiedica in picioare: merg la mormant, il vad pustiu si raman in nedumerire: ce putea sa insemne faptul ca nu-L vedeau pe Domnul?
Nu, aici e vorba de dragoste chibzuita, care se teme de greseala din pricina inaltului pret al dragostei si al tintei sale.
Atunci cand au vazut si pipait si ei, fiecare dintr-insii a marturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: “Domnul meu si Dumnezeul meu”, si de-acum nimeni n-a mai putut sa-i desparta de Domnul.
Mironositele si Apostolii inchipuie cele doua laturi ale vietii noastre: simtirea si chibzuinta.
Fara simtire, viata nu e viata; fara chibzuinta, viata e oarba – iroseste mult si da putina roada sanatoasa.
Simtirea trebuie sa mearga inainte si sa dea imbold, iar chibzuinta sa hotarasca timpul, locul, mijlocul de implinire si, indeobste, intreaga randuiala a ceea ce inima socoate sa faca.
Inlauntru, inima merge inainte; iar cand e vorba de fapta – chibzuinta. Atunci cand simturile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rau, poate ca ne vom putea bizui numai pe inima, asa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori si roade, si din inima va incepe atunci sa rasara binele, amestecandu-se in chip intelegator in curgerea vietii noastre”.
(in: Sfantul Teofan Zavoratul, “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Ed. Sophia Bucuresti, 2006)

• Femeia – Mantuirea sau osanda barbatului? de Pr. Andrew Phillips
• Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sf. Ioan Gura de Aur
• “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
• Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
• Parintele Cleopa – ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
• Blogul lui Razvan Codrescu: Despre EROISMUL FEMININ
• Soluţia problemei feminine stă într-un creştinism integral trăit, simţit şi înţeles, redeschis vieţii, sensibilităţii şi raţiunii – V. Soloviov
• Pagina Asociatiei Femeilor Ortodoxe din America – cu icoane ale fiecarei sfinte mironosite
• Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov : Despre starea de moarte a duhului omenesc
• Predica Sf. Grigorie Palama la Duminica Mironositelor
• Predica Sf. Nicolae Velimirovici la Duminica Femeilor Mironosite
• Maica Siluana – Despre_femeie (Radio Logos)
• Maica_Siluana – Despre Femeile Mironosite

IPS Bartolomeu Anania – Duminica Mironositelor-Predica la Duminica Mironositelor AUDIO(clik pe link,apoi clik pe “Inchide acest frame” si audiati ) :
1.link : http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3…
2.link : http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3…

http://www.teognost.ro/carti/4_fragmente.htm

HRISTOS A INVIAT ! :)

20. Il Fortunato Ingano de Gaetano Donizetti


Înşelăciune de succes (Il Fortunato Ingano) este o drama jucăuşă muzicală în două acte, cu dialogul vorbit, pe muzica lui Gaetano Donizetti, scrisă în anul 1823 pe un libret de Andrea Leone Tottola, luate de la teatru la moda (Vernezia, 1720) de Benedetto Marcello şi teatru comic (Veneţia , 1720) de Carlo Goldoni. Înşelăciune a fost norocos reprezentată în Napoli, la Teatrul Nou la 3 septembrie 1823.
Solişti de primul spectacol de la Teatro Nuovo din Neapole, 03 septembrie 1823:
Lattanzio Lattrughelli – funny – amuzant şi primul lider de o trupa de cantareti (Carlo Casaccia)
Aurelia – soprana – şi prima sa soţie, actriţa (Teresa Melas)
Fulgenzia Elf – soprana – actrita a doua (Francesca Cecherini)
Fiordelisa – mezzo – actrita (Clementine Grossi)
Colonel – mic – Cavalier Hortensius Franceschetti (Giuseppe Fioravanti)
Edward – conţinut – Locotenent, nepotul lui (Marco Venier)
Dl B naturale – de la mic – choirmaster angajat de către compania Lattrughelli (Charles Moncada)
Volcano – conţinut – poet al companiei a indicat (Raffaele Casaccia)
Biscayan – jos – jos a societăţii (Joseph Papi)
Ascanio – jos – companie de alarmă şi chelneriţe Lattanzio (Croitorilor Raffaele)
Choristers ale companiei
ACŢIUNEA PE SCURT:
Actul I
Acţiunea se petrece în Roma.
Cameră în casa Lattanzio folosită pentru testarea companiei.
Profesorul este B naturale la clavecin, şi face sa te simti la suprafata muzica Vulcanul de munca lui, iar apoi Fulgenzia Biscayan, şi în cele din urmă co Ascanio “cântăreţi
Dl B natural este choirmaster în Roma. Împreună cu Vulcan, poet al companiei de cântăreţi Lattrughelli Lattanzio repetă o nouă lucrare. Aurelia, soţia lui Lactantius, desigur, este prima actriţă. Ea se preface contesă, încurajarea instanţa de colonelul Hortensius Franceschetti, pentru a promova iubirea dintre nepoata Eugenia şi Edward, nepotul colonelului.
Actul II
Colonelul este dispus să se căsătorească cu contesa pretinsă, care necesită căsătoria lui Edward şi Eugenia. A obţinut promisiunea, de Hortensio Aurelia mărturiseşte a fi soţia lui Lactantius. Colonelul se supără, apoi se calmează şi permite căsătoria cu nepotul său, petreceri împreună cu compania.
ULTIMA SCENA
Aurelia, Edward, B, natural, şi colonelul Fulgenzia
Ah! Trucul fericit
a sprijinit dragostea
el ştie de două bell’anime
loialitate premiar!
Cor
O noapte propice
Sărbătoriţi fericit!
Răsună tot de bun augur
plânge de râs!
Vă prezint o înregistrare audio din anul 1998 în următoarea distribuţie:
Lattanzio Lattughelli – Domenico Colaianni
Aurelia – Stefania Donzelli
Donna Fulgenzia – Magali Damonte
Il Colonello Franceschetti – Nicolas Rivenq
Il tenente Eduardo – Saverio Fiore
Il signor Bequadro – Luciano Miotto
Vulcano – Massimiliano Chiarolla
Eugenia – Eun-Joo Lee
Fiordelisa – Madia Todisco
Biscaglino – Madia Todisco
Ascanio – Mario Nistic

Conductor – Arnold Bosman
Orchestra – Orchestra Internazionale d’Italia
Chorus – Bratislava Chamber Choir

 

19. Belisario de Gaetano Donizetti


Belisario (Belisarius) este o tragedie lirică , sau operă , în trei acte de Gaetano Donizetti . Salvadore Cammarano a scris libretul în italiană după Luigi Marchionni “. Acţiunea se bazează pe viaţa celebrului general Belisarius din secolul 6 din Imperiul Bizantin . Acestă operă a avut premiera de succes critic şi popular, la 4 februarie 1836 , la Teatro La Fenice din Veneţia şi a avut o suplimentare de 17 spectacole.

Popularitatea Operei a continuat prin secolul 19, cu reprezentaţii în 31 de oraşe, atât din Europa şi America
După o performanţă în 1899 , opera a dispărut şi producţii moderne, au fost rare. Reapariţia a avut loc în 1969 (La Fenice), 1970 (Bergamo), 1972 (Londra), 1973 (Napoli), 1981 (Buenos Aires), şi 1990 (New Jersey). Cel mai notabil între artiştii interpreţi sau executanţi, în rolul principal feminin a fost Leyla Gencer .

Roluri la premiera operei:
Rol
Voce de tip
Premiere Magazin, 04 februarie 1836
(Dirijor: -)

Antonina, sotia lui Belisario soprano
Carolina Ungher

Irina, fiica lor
mezzo-soprană
Antonietta Flacon

Belisario, general al armatei bariton
Celestino Salvatori

Giustiniano, împăratul din Orient bas
Saverio Giorgi

Alamiro, prizonier de Belisario tenor
Ignazio Pasini

Eudora
soprano
Amalia Badessi

Eutropio, şeful de gardă imperială tenor
Adone Dell’Oro

Eusebio, interimar de închisoare bas
Giovanni Rizzi

Ottario
bas
Giovanni Rizzi

Senatori, veterani, păstori, paznici, captivi, oameni

Sinopsis
Locul desfăşurării acţiunii: Bizanţ şi munţii Hamus.
Secolul al şase-lea d.Hr.
Actul 1
Sala în palatul împăratului
Irene şi populaţia salută pe Belisarius ca învingător. Antonina urăşte pe sotul ei, deoarece Proclus, sclav al lui Belisarius, a marturisit pe patul de moarte, că, la comanda stăpânului său, a expus pe fiul ei pe malul oceanului, provocând astfel moartea acestuia. Împăratul Iustinian intampina comandantul său şi acordă rugăciunea lui pentru eliberarea prizonierilor. Captiv, Alamir, care adoră pe Belisarius, refuză să-l părăsească. (Recitativ şi duet: “Ce văd, nu Alamir respinge darul meu&quot:) pe general şi adoptă, în locul fiului său pierdut de mult. Irene îl felicită pe tatăl ei, dar Antonina a început deja activitatea ei de ură, uneltind şi pârând pe Belisarius la Iustinian, şi om nevinovat este acuzat de înaltă trădare şi aruncat în închisoare pe dovezi date de soţia lui.
Act 2
Înainte de închisoare
Alamir şi prietenii lui deplâng soarta lui Belisarius. Alamir jură răzbunare. (Aria: “. Tremuraţi, Byzantia, Eu voi răsplăti&quot:), Irene îmbrăcată ca un tânăr ajunge să acţioneze ca ghid la tatăl ei, care este pe cale de a fi eliberat din închisoare. (Duet: “. Oh, tu, care, în întuneric teribil&quot:)
Actul 3
În munţi
Cu zăngănit de arme se aude Irina care îl duce pe Belisarius la o pestera de siguranţă. Alamir conduce acum armata împotriva Bizanţului pentru a razbuna pe Belisarius. Belisarius el se confruntă şi recunoaşte , ca pe fiul său printr-o amuleta. La cererea tatălui său, fiul părăseşte rândurile duşmanilor Bizanţului, în timp ce armata împăratului este lipsită de liderul său.
Sala în Bizanţ
Antonina, în remuşcări, spune împăratului că mărturia ei împotriva lui Belisarius a fost falsă. Irene se apropie cu ştiri de victorie şi informează pe Antonina că Alamir este fiul ei, şi că a fost sclav şi nu Belisarius a planificat moartea lui. Între timp, orb, Belisarius a condus armata bizantină şi a învins pe Alann, care a ameninţat Bizanţul, dar o săgeată l-a rănit mortal. El moare, şi împăratul întristat promite să fie ca un tată pentru Alamir şi Irene.
Vă prezint o înregistrare audio din 1969 de la teatrul La Fenice din Veneţia cu următoarea distribuţie de răsunet:
Belisario – Giuseppe Taddei
Antonina – Leyla Gencer
Irene – Mirna Pecile
Alamiro – Umberto Grilli
Eutropio – Bruno Sebastian
Giustiniano – Nicola Zaccaria
Eudora – Rina Pallini
Eusebio – Giovanni Antonini
Ottario – Augusto Veronese
Centurion – Alberto Carusi

Conductor – Gianandrea Gavazzeni
Orchestra – Teatro La Fenice di Venezia
Chorus – Teatro La Fenice di Venezia

 

Prof. Acad. DINU C. GIURESCU ROMANI !


Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65%

UDMR-ul ( care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult )  nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici. 
Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie….. !
REMEMBER…

Daca sunteti patrioti, dati mai departe !
 
  DINU C. GIURESCU: “Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre”
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care
sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe
de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o
trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi
700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din
România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem?
Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1,
cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu
două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat
întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României.
Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!

Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două
tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea
teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre
ca români. Am să enumăr câteva argumente:
*
*Primul: regiunile de dezvoltare*, acel faimos proiect, din păcate al
UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de
arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
*
*Al doilea: statutul minorităţilor* care se pregăteşte. Dacă se adoptă,
prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii
teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în
Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la
graniţa cu Ungaria.
*
*Al treilea argument: legea arhivelor*, în speţă întoarcerea arhivelor la
emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul
a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi
dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş
propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale
Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi
ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a
unităţii Statelor Unite.
*
*
*Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă
europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât
8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau
ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de
principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi
istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea
acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru
minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm
şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o
şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate,    acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
*
*
*Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
*
*Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*,
personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru
acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac
ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau
autoritatea, primesc o amendă.
*
*
*Al şaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
*
*Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*.
Nu mai există, pur şi simplu.
*
*În al nouălea rând:* desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a
celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
*
*În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar*, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.

Peste toate – şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*.
Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze
Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica
Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era
clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un
regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât
orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul
beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun
fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân.
Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I
sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul
monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere
această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de
tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa
şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel.
Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le
desfiinţăm.

Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă
identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de
buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este
acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean,
aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră
romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric,
într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se
ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în
străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta
România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor
îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu
s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii
suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce
fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?

Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul
XII-XIII…
Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste
majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi
venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea.
În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul
regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea
când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost
voievodatul Ţării Romaneşti).

Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt
forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a
încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele
regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a
reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care
s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia,
încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă
cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.

Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru
destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca
un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie:
România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le
trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în
conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de
învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt
români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte
cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4
sau 5.

Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost
cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă
arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care
reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai
trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E
vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o
făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un
extras:

*„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38
din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de
Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru
raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare
Române. Articolul 1”*… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă
argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu
ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca
bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot
felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă
acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.

Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării
industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a
ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai
mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui
cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei
muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea
muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”*
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E
de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui
personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma.
Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se
joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării.
Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva,
dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care
le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul
de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră
din totdeauna.
*
*
*Autor:* Prof. Acad. DINU C. GIURESCU