Category Archives: our GOD-on this category you are not allowed to say anything bad

Apocalipsa – Semnele Sfarsitului


Advertisements

calatoria pelerinului – drumul spre rai


Calea Crucii


Rugaciune inainte

In numele Tatalui si al Fiului si al Spiritului Sfant.Amin.
Vesnice Dumnezeu, Stapanul lumii , Parintele neamului omenesc primeste aceasta rugaciune ce o fac in numele Fiului Tau, Isus Christos, amintindu-mi dureroasele Lui patimi si moartea de pe Cruce. Iti ofer Sfintele Lui Patimi, ca ispasire pentru pacatele mele si te rog ajuta-ma sa traiesc o viata curata pana la sfarsit, iar dupa moarte primeste sufletul meu acolo unde nu este intristare, suspinare si durere, ci bucurie vesnica.Amin.
(Ne ridicam si , cantand versurile ce urmeaza, mergem la Starea 1 ) :

Isuse cel drept si sfant,
Ce-ai gresit Tu pe pamant,
Ca Te vad de maini legat
Si la moarte judecat?
O , Isuse preaiubit,
Eu Te vad azi osandit,
Pentru-a mele fara’dalegi,
Cum si pentru-a lumii’ntregi.

Starea 1

Marire indelung rabdarii Tale, Doamne, marire Tie !

Isus este judecat si condamnat la moarte
statiunea1b
Fiul lui Dumnezeu este judecat la moarte de catre oamenii pacatosi.El primeste sa sufere si sa moara pe cruce, ca prin Patimile Lui sa impace pe Parintele ceresc pentru pacatele noastre.
Iti multumesc , Isuse, ca Tu, Cel fara de pacat, ai primit sa suferi si sa mori pentru noi, pacatosii.Ca sa-ti urmez Tie, si eu voi suferi in tacere si cu rabdare invinuirile, ocara si judecata nedreapta a altora.Isuse, care ai fost judecat la moarte fara mila , cand voi muri, judeca-ma cu mila.Amin.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum….
(Trecem la starea a 2 cantand):

Cel de ingeri preamarit,
De om e batjocorit.
Crucea bland El o primeste ,
Si la Gologota porneste.
O , Isuse, da-mi putere,
Ca in necazuri si durere,
Sa fiu bland si rabdator,
Sa-ti fiu Tie urmator.

Starea 2

Marire indelung rabdarii Tale, Doamne, marire Tie !

Isus primeste Crucea pe umeri
statiunea2b
Lui Isus ii pun Crucea pe umeri, sa o duca la locul de rastignire.Dupa ce o noapte intreaga a fost batjocorit , palmuit si biciuit, acum slabit, acoperit de rani, primeste si Crucea pe umerii Sai, ca sa ridice sarcina pacatelor de pe sufletele noastre.
Isuse, Tu, suferind ocara, batjocura, batai si purtandu-Ti Crucea, , ma inveti sa port si eu cu rabdare crestineasca sarcina si Crucea vietii mele.Eu iti voi urma, pentru ca, precum ai suferit Tu pentru mine, asa sa sufar si eu din iubire catre Tine.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 3 cantand) :

Crucea umerii iti frange,
Ranele-s pline de sange.
Dar mai crancena durere
Iti fac pacatele mele.
Isuse, Iti cer iertare,
Da-mi cainta si-ndreptare
Ca sa plang al meu pacat,
Si sa nu mor ne’ndreptat.

Starea 3

Marire indelung rabdarii Tale, Doamne, marire Tie !

Isus cade sub greutatea Crucii
statiunea3b
Crucea apasa greu pe umerii lui Isus.Flamand , insetat , acoperit de rani ce inca sangereaza, sfarsit de puteri, cade sub povara Crucii.Ostasii Il ridica , i-o pun din nou pe umeri.El nu se plange, nu cere mila de la nimeni, ci pleaca cu pasi clatinatori mai departe.
O , Isuse, eu de multe ori am fost nerabdator si m-am plans de necazurile pe care le-am avut.Da-mi Isuse, smerenia si rabdarea Ta, caci Tu ai zis ca numai cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
( Trecem la Starea 4 cantand) :

O , Fecioara indurerata,
Mama binecuvantata,
Primeste-ma si pe mine,
Sa plang pe Isus cu tine.
Sa plang pacatele mele
Ce te-au cufundat in jele,
Ce pe Fiul tau iubit,
Asa crunt L-au chinuit.

Starea 4

Marire indelung rabdarii Tale, Doamne, marire Tie!

Isus, purtandu-si Crucea ,se intalneste cu Preasfanta Sa Maica
statiunea4b
Fecioara Maria a pornit sa-si petreaca Fiul pe calea mortii.Cata durere a simtit sarmana Maica cand si-a vazut Fiul iubit acoperit de rani si sange, incarcat de batjocuri, purtandu-siCrucea spre locul de pierzare!Mama si Fiu se privesc cu nespusa jale, insa inimile Lor se unesc in suferinta, pentru mantuirea noastra.
Isuse Mantuitorule si Maica Fecioara, imi unesc suferintele mele cu ale voastre.Fie acestea canon de ispasire pentru tot ce am gresit in viata, ca in ziua mutarii din aceasta lume sa fiu cu cei mantuiti.
Tatal nostru …Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 5 cantand) :

Cand puterile-Ti slabira,
Pe Simeon il silira
Sa-Ti ajute a purta
Doamne, Crucea Ta cea grea.
O , Isuse , pentru Tine,
Ajuta-voi pe oricine,
Crucea vietii a purta,
Soarta grea voi usura.

Starea 5

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Simeon Cireneul il ajuta pe Isus sa duca Crucea
statiunea5b
Isus tot mai mult slabeste sub greutatea Crucii.
Dusmanii lui se tem ca va muri inainte de rastignire si nu se vor putea bucura de chinurile Lui; de aceea il silesc pe taranul Simeon Cireneul sa-i duca Crucea.
Isuse, eu ti-as ajuta bucuros a duci crucea, dar acum nu o mai porti.Poarta insa Cruce grea toti cei necajiti, bolnavi si saraci.Ma voi sili sa-i ajut pe acestia cat mai mult, pentru ca Tu ai zis ca ceea ce am facut unuia dintre acestia ,Tie ti-am facut si vei rasplati insutit in ziua judecatii.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum …
( Trecem la Starea 6 cantand) :

Veronica in graba merse
Fata Ta de sange o sterse.
Chipul Tau cel preacurat,
Pe marama l-ai lasat.
O , Isuse, da-mi si mie
Mila si durere vie,
Cand Te vad la chinuri dat,
si cu spini incununat.

Starea 6

Marire indelung rabdarii Tale, Doamne, marire Tie!

Veronica sterge cu o marama fata lui Isus
statiunea6b
Veronica cea evlavioasa vede fata lui Isus plina de sudori sange si noroi.Ii este mila de El.Strabate printre soldati si cu marama sterge Fata preasfanta a Domnului.Isus ,ca recunostinta, Isi lasa fata intiparita pe panza.
Isuse, da-mi harul ca si eu sa am intotdeauna mila fata de toti cei ce sunt in suferinta si sa ma grabesc in ajutorul lor.Intipareste fata Ta indurerata in inima mea, ca amintirea sfintelor Tale patimi sa ma pazeasca de bucuriile pacatoase ale acestei lumi.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum….
(Trecem la Starea 7 cantand )

Recaderea in pacate
Mult Te doare , Indurate,
Si-Ti face Crucea mai grea,
Pana cazi din nou sub ea.
O , Isuse, ma intareste,
De caderi noi ma fereste
Ca sa stau pan’ la mormant
Tot in harul Tau cel sfant.

Starea 7

Marire indelung rabdarii tale, Doamne, marire Tie!

Isus cade a doua oara sub Cruce
statiunea7b
Simeon duce crucea pana la un loc, iar de acolo inainte iarasi este pusa pe umerii lui Isus.El o imbratiseaza si paseste cu ea incet in sus, insa e mult slabit si cade a doua oara sub greutatea ei.Dusmanii lui rad, Il batjocoresc , Il imbrancesc, Il ridica, ii pun din nou crucea pe umeri si-L imping sa plece inainte.
O, Isuse, Ti-a fost grea peste masura crucea, dar mai greu a apasat pe inima Ta iubitoare nerecunostinta, rautatea si pacatele oamenilor.Si pacatele mele au fost cauza suferintelor Tale.Ajuta-ma sa nu mai cad din nou in ele, ci sa fiu statornic in viata crestineasca pana la sfarsit.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 8 cantand ):

Cine oare nu va plange
Vazandu-Te in rani si sange,
Si catre moarte mergand,
Fara glas , ca un miel bland.
O , Isuse, da-mi putere,
Sa plang chinurile-Ti grele,
Si sa plang al meu pacat,
Pan’ a nu fi judecat.

Starea 8

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Isus mangaie femeile miloase
statiunea8b
Femeile miloase se induioseaza vazand pe Isus in atata suferinta si incep a-L tangui si a-L plange.Isus insa le zice :”Nu ma plangeti pe mine , fiicele Ierusalimului, ci va plangeti pe voi si pe fiii vostri .”Isus se gandea la pustiirea Ierusalimului care a urmat nu peste mult timp.
O, Isuse, in zadar Te voi plange pe Tine, daca nu voi plange pacatele mele.In zadar voi osandi pe cei care Te-au osandit, daca nu voi osandi rautatea mea si nu ma voi indrepta.Plang si eu cu femeile Ierusalimului jalnica Ta stare, dar fa sa deplang si mai mult jalnica stare a sufletului meu pacatos.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum …
(Trecem la starea a 9 cantand) :

Sub a Crucii grea povara,
Isus cade-a treia oara.
Pentru-ale noastre caderi,
In pacate si greseli.
Isus mult-indurate,
Da-mi iertare de pacate
Si canon da-mi pe pamant,
Pana nu plec in mormant.

Starea 9

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Isus cade a treia oara sub Cruce
statiunea9b
Isus este tot mai slabit.Puterile il parasesc si cade a treia oara sub greutatea Crucii.Ostasii insa din nou Il ridica , Il injura, Il imbrancesc inainte, ca sa continue drumul, cat mai este pana la culme,unde Il asteapta chinurile cele din urma , sub care Isi va da sufletul.
Isuse, ne-ai dat sa intelegem prin cele trei caderi ale Tale: caderile tineretilor, barbatiei si ale batranetilor noastre.Nefericit este omul care da diavolului partea cea mai frumoasa a vietii sale.Si mai nefericit este batranul care nici cele din urma zile ale vietii sale nu le da lui Dumnezeu.
Isuse, ajuta-ma sa parasesc cu totul pacatul si sa traiesc numai pentru Tine.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 10 cantand ) :

Popor crunt si ne’ndurat,
Pe Isus L-ai dezbracat,
Lui Mesia cel dorit
Rusinari I-ai pregatit.
Isuse, Mire ceresc,
Ajuta-mi sa ma feresc
De ganduri, vorbe spurcate,
De fapte nerusinate.

Starea 10

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Isus este dezbracat de haine
statiunea10b
Sus, pe Golgota, Crucea este culcata la pamant si se sapa groapa in care se va implanta.Cativa soldati Il apuca pe Isus si-L dezbraca.Tragand camasa prinsa de rani, sangele porneste in siroaie pe spatele si bratele lui Isus.
Isuse, trupul Tau, e incarcat de rani pentru pacatele trupesti ale oamenilor.Tu , care hranesti si imbraci toata faptura , stai dezbracat si rusinat.Lumea pune pe trupul sau podoabe lucitoare, iar pe Tine a pus rani dureroase.Lumea cauta placeri, insa Tie Ti-a intins dureri.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum ….
(Trecem la Starea 11 cantand) :

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele in palme ii strabat,
Sangele Lui cel preasfant,
Curge parau pe pamant.
Am gresit , Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Da-mi sa plang al meu pacat,
Caci eu sunt cel vinovat.

Starea 11

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Isus este pironit pe Cruce
statiunea11b
Isus este culcat pe Cruce.Oamenii nemilosi ii intind mainile;ciocanele bat piroanele colturoase ce strabat prin palmele si picioarele Lui; sangele curge, Isus sufera cumplit , dar nu zice un cuvant, nu scoate un vaiet, pentru ca vede pacatele noastre si pentru acelea voieste sa sufere.
Isuse, mielul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai dat ca jertfa pe altarul crucii pentru pacatele noastre, cand cuiele au trecut prin palmele Tale, ai cugetat la faptele rele ale mainilor noastre, iar cand alte piroane au strabatut picioarele Tale,Te-ai gandit la caile pacatoase pe care am pornit cu picioarele noastre.Imi pare rau de toate faptele rele , de toti pasii gresiti ai vietii mele.Am fost un fiu ratacit , ajuta-ma sa ma indrept.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 12 cantand) :

Isuse preaindurat,
Trei ore pe Cruce-ai stat ,
Trei ore Te-ai chinuit
Pana moartea Ti-a sosit.
Eu deplang a Ta durere,
Iti plang chinurile grele;
Insa plang si-al meu pacat,
Ce moartea Ti-a cauzat.

Starea 12

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne, marire Tie !

Isus moare pe Cruce
statiunea12b
Crucea este ridicata.Isus se chinuie cumplit, atarnat in trei cuie intre cer si pamant, sa impace pe Dumnezeu pentru om.Dusmanii se bucura de chinurile lui si-L hulesc, iae El se roaga:<>Dupa trei ore de chinuri striga: Parinte, in mainile Tale imi dau sufletul >>Apoi, plecandu-si capul moare.Isuse, Tu batjocorit, hulit, rastignit pe cruce, intre chinurile mortii, Te rogi si ceri iertare pentru ucigasii Tai.Voi, fi rabdator si eu , ca Tine,ma voi ruga pentru dusmanii mei.Cat esti de bun, ca si pe Cruce, la noi , la mantuirea noastra Te gandesti.Isuse, cand voi fi si eu in chinurile mortii, da-mi rabdarea si dragostea cu care sa spun ultimul cuvant:” Parinte, in mainile Tale imi dau sufletul.”
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…
(Trecem la Starea 13 cantand):

Cand , Isuse , ai murit,
Maica sfanta Te-a jelit,
Cu a ei lacrimi Te-a spalat,
In panza Te-a infasurat.
Maica plina de-ndurare,
Fa sa dobandim iertare.
De la Fiul Tau preasfant,
Pana suntem pe pamant.

Starea 13

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne , marire Tie !

Isus este luat de pe Cruce
statiunea13b
Dupa ce Isus a murit, doi barbati cucernici, Iosif din Arimateea si Nicodim, au luat trupul de pe Cruce ca sa-L inmormanteze.Indurerata Mama L-a primit in bratele EI , I-a spalat fata de sange, I-a randuit parul, I-a sarutat ranile sfinte, apoi , impreuna cu femeile evlavioase, L-a uns cu mir si L-a invelit in panza alba.
Isuse, patul mortii Tale a fost Crucea pe care Ti-ai dat sufletul.Si eu voi fi odata pe patul mortii pe care imi voi da sufletul.Apoi ma vor lua de pe el, ma vor scoate pe usa casei mele si ma vor duce in mormant.Isuse bune si Marie, faceti ca ducandu-mi-se odata, la vremea randuita, trupul la mormant, sufletul meu sa-l poarte Ingerii spre Cer.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum …
(Trecem la Starea 14 cantand) :

Cand sufletul Ti L-ai dat,
Soarele s-a intunecat,
Lumea s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.
Iar cand soarele- a apus
In mormant Doamne,Te-au pus.
Acolo zaci ingropat ,
Pentru-al meu mare pacat.

Doamne ,noi cu intristare
Plangem durerile Tale,
Cat in lume Le-ai purtat,
Pana ne-ai rascumparat.
Isuse mult indurate,
Chinuit pentru pacate
Iarta pe toti cei gresiti,
Si ne fa’n veci fericiti.

Starea 14

Marire indelung rabdarii Tale , Doamne , marire tie !

Isus este inmormantat
statiunea14b
Iosif si Nicodim, luand pe bratele lor Trupul lui Isus, urmati de femeile evlavioase, L-au dus si L-au asezat intr-un mormant nou, taiat in piatra, iar la intrarea mormantului au pus o lespede mare de piatra.Fecioara Maria L-a petrecut cu inima sfasiata de durere.I se parea ca si inima si-a ingropat-o odata cu Fiul ei scump.
Si eu am o zi , pe care nu o cunosc, o zi in care trupul meu, inchis intre cateva scanduri, va fi slobozit in mormant si nu va mai vedea lumina zilei, pana la inviere si judecata.Priveste suflete, mormantul si da-ti seama ca in acela se sfarseste toata frumusetea , puterea si marirea lumii acesteia.Isuse , adu-ti aminte de mine cand vei veni intru imparatia Ta.Marie, Mama lui Isus, nu uita de mine si fa, cu rugaciunile Tale ca , atunci cand trupul meu se va aseza in mormant, sufletul sa intre in Cer.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…

Rugaciune de incheiere

O, preamilostive si bland Isuse, care prin cumplitele Tale chinuri si prin moartea pe Cruce m-ai mantuit pe mine de osanda si de chinurile cele vesnice ale iadului, iti ofer aceasta cale a Crucii, pe care am savarsit-o intru amintirea dureroaselor Tale patimi, pentru sfanta noastra Maica Biserica Catolica si pentru Capul ei vazut , Preafericitul Parinte Papa, pentru unirea Bisericilor, pentru increstinarea paganilor si intoarcerea pacatosilor, pentru pacea lumii si sufletele din Purgator, pentru mine, pacatosul si nevrednicul , si pentru toti aceia pe care vreau sa-i cuprind in aceasta rugaciune, in amintirea sfintelor si mantuitoarelor Tale patimi.Da-mi, Preabune Isuse,darul ca sa-mi indrept viata si sa raman statornic in bine si in sfanta mea credinta catolica pana la moarte, iar cand sufletul va parasi aceasta vale a plangerii care este viata pamanteasca, sa-L primesti, Doamne, in Vesnica Fericire din cerestile Tale lacasuri.Amin.
Tatal nostru…Nascatoare…Marire…Si acum…

Sursa:
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/

Cum se citeste Psaltirea?


Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor noştri.

Psalmii sunt rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rugăciuni de pocăinţă. Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât oricare alte texte sfinte şi, în aceeaşi măsură, recunosc în faţa lui Dumnezeu păcătoşenia oamenilor, dar şi părerea lor de rău, şi dorinţa de îndreptare. Psaltirea este o carte dramatică. E cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit“, cum se spune în limbaj vechi românesc. Fiecare se regăseşte în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simţi că e cartea ta, cartea credinţei tale, a căderilor tale. Simţi însă că e şi cartea speranţelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu.

Izbăvirea de vrăjmaşi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!“ Adică voi citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu. Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc. Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte. Sfântul Arsenie Capadocienul recomanda ucenicilor citirea psalmilor pentru toate trebuiţele astfel: Psalmul:

1 Atunci cand un pom sau o vita-de-vie este plantata, ca sa poata aduce roada.

2 Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce se duc la intalniri si soboare.

3 Pentru ca rautatea sa iasa de la oameni, ca sa nu isi mai chinuiasca cu nedreptate semenii.

4 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii cei simtitori, ce se imbolnavesc de deprimare din pricina purtarii oamenilor cu inima impietrita.

5 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca ochii cei raniti, ce s-au muscat de catre o persoana rea.

6 Pentru ca Dumnezeu sa dezlege persoana ce se afla sub o vraja.

7 Pentru cei ce s-au pagubit din pricina fricii, a groazei si a amenintarii oamenilor celor rai.

8 Pentru cei ce sunt raniti de diavoli sau de oameni stricati.

9 Pentru ca diavolii sa inceteze a te chinui in somn, sau cu inchipuiri in timpul zilei.

10 Pentru perechile cu inima impietrita care se cearta si divorteaza (cand barbatul sau femeia impietrita la inima isi chinuiesc sotia sau barbatul simtitor).

11 Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au rautate si ii vatama pe altii.

12 Pentru cei ce sufera din pricina ficatului

13 Pentru un diavol infricosator; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

14 Pentru ca talharii sau hotii sa isi schimbe cugetul si sa plece nefacand vreo vatamare, si pocaindu-se.

15 Pentru ca cheia sa se gaseasca, atunci cand se pierde.

16 Pentru o acuzatie grava si nedreapta, de trei ori pe zi vreme de trei zile.

17 Cand se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torentiala cu fulgere.

18 Pentru ca femeile sa nasca cu bine.

19 Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca si ca sa nu divorteze.

20 Pentru ca Dumnezeu sa inmoaie inimile celor bogati si ei sa faca milostenie catre cei saraci.

21 Pentru ca Dumnezeu sa opreasca focul, ca sa nu se petreaca vatamare mare.

22 Pentru ca Dumnezeu sa-i imblanzeasca pe copii cei foarte neascultatori, care aduc intristare parintilor lor.

23 Pentru ca sa se deschida usa cand s-a pierdut cheia.

24 Pentru cei a caror ispita ii tulbura foarte si aduce astfel mereu necazuri in vietile lor, facandu-i sa isi piarda linistea si sa se planga.

25 Cand cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sa il daruiasca fara ca acela sa se vateme.

26 Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe tarani de ostile vrajmase, ca ele sa nu vatame oamenii sau campurile lor.

27 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina bolilor de obarsie nervoasa sau mintala.

28 Pentru cei carora marea le face rau si le este teama de marea aspra.

29 Pentru cei ce se afla in primejdie departe, pe taramul oamenilor salbatici si necredinciosi, ca Dumnezeu sa ii pazeasca si sa ii lumineze pe oamenii de acolo sa devina pasnici si sa vina la cunostiinta lui Dumnezeu.

30 Pentru ca Dumnezeu sa dea grane si roade indeajuns, atunci cand vremea nu este buna pentru agricultura.

31 Pentru ca cei ce calatoresc sa isi gaseasca drumul atunci cand s-au ratacit si sufera din pricina aceasta.

32 Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul celor ce sunt intemnitati pe nedrept, si ca sa fie eliberati.

33 Pentru cei pe patul de moarte, cand sunt chinuiti de diavoli. Sau, pentru oastea vrajmasa cand aduce primejdie si trece granitele cu scopuri rele.

34 Pentru ca Dumnezeu sa ii libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor rai, care profita de norodul lui Dumnezeu.

35 Pentru ca vrajmasia sa piara cu desavarsire dupa certuri si neintelegeri. 36 Pentru oameni raniti grav de ucigasi.

37 Cand falcile dor din pricina dintilor stricati. 38 Pentru ca oamenii ce sunt parasiti si abatuti sa gaseasca de lucru, ca sa inceteze a se mai necaji.

39 Pentru ca dragostea intre patron si lucrator sa se intoarca, atunci cand s-au schimbat vorbe grele.

40 Pentru ca femeile sa nasca cu bine, atunci cand copilul vine inainte de vreme in lume.

41 Pentru cei tineri atunci cand se imbolnavesc din pricina dragostei, si unul este ranit si sufera.

42 Pentru ca oamenii sa se libereze din temnitele unui neam vrajmas.

43 Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul perechilor, cand s-a petrecut o neintelegere, ca sa vina iarasi la pace si dragoste unul fata de altul.

44 Pentru cei ce sufera din pricina inimii sau a rinichilor.

45 Pentru tinerii ce sunt impiedicati de vrajmas din pricina pizmei sa intemeieze o familie (sa se casatoreasca).

46 Pentru ca patronul sau lucratorul sa gaseasca pace, cand lucratorul pleaca suparat pe patron, si ca lucratorul sa gaseasca de munca.

47 Cand bande de talhari jefuiesc si se petrec mari nenorociri; sa se citesca repetat vreme de 40 de zile.

48 Pentru cei ce au o slujba primejdioasa.

49 Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu si sa se mantuiasca.

50 Cand, din pricina pacatelor noastre si spre a ne indrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu (epidemie si moarte pentru oameni sau animale).

51 Pentru ca stapanii cu inima impietrita sa se pocaiasca si sa devina milosi si sa nu chinuiasca oamenii.

52 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze plasele si sa se umple de peste.

53 Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogati care au cumparat robi, ca sa ii elibereze.

54 Pentru ca numele unei familii care a fost acuzata pe nedrept sa se refaca.

55 Pentru oamenii simtitori, ale caror suflete s-au ranit de catre semenii lor.

56 Pentru acei oameni ce sufera dureri de cap din pricina unei mari suparari.

57 Pentru ca lucrurile sa se aseze pe o cale folositoare celor ce lucreaza cu intentie buna, ca Dumnezeu sa impiedice orice actiune indaratnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiti.

58 Pentru cei ce nu pot grai, ca Dumnezeu sa le daruiasca putinta de a grai.

59 Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul atunci cand un intreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

60 Pentru cei ce au necazuri in lucrarea lor, fie din pricina trandaviei ori din cea a fricii.

61 Pentru ca Dumnezeu sa usureze de necazuri pe cel ce este slab, ca sa nu fie stapanit de nevoia de a se plange.

62 Pentru ca pomii si campurile sa dea roada atunci cand apa este putina.

63 Cand cineva este muscat de un caine sau un lup ce are turbare. (Sfantul le dadea si sa bea apa sfintita).

64 Pentru ca negutatorii sa prospere, ca sa nu vorbeasca prea mult si sa profite de oamenii simpli.

65 Pentru ca cel rau sa nu puna piedici in camine si sa provoace intristare familiilor.

66 Pentru ca locurile unde cresc clostile sa fie binecuvantate.

67 Pentru ca femeile a caror sarcina s-a pierdut sa izbuteasca sa indure si sa fie sanatoase.

68 Cand este ploaie puternica si raurile se revarsa, luand cu ele oameni si case.

69 Pentru oamenii simtitori care se intristeaza din pricina unor lucruri marunte si deznadajduiesc, ca Dumnezeu sa le daruiasca tarie.

70 Pentru oamenii desertati care au ajuns neinteresanti pentru ceilalti [lit. „plictisitori”] din pricina invidiei diavolului si au ajuns la deznadejde, ca sa poate gasi mila si tamaduire de la Dumnezeu.

71 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze strangerea noii roade a campului, pe care taranii o aduc acasa.

72 Pentru ca criminalii sa se pocaiasca.

73 Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe taranii ce isi lucreaza campul, cand vrajmasul a imprejmuit satul.

74 Pentru ca patronul cel salbatic sa devina pasnic si sa nu-si chinuie semenii oameni, lucratorii.

75 Pentru o mama ce este speriata in vreme ce da nastere, ca Dumnezeu sa ii dea neinfricare si sa o ocroteasca.

76 Cand nu exista intelegere reciproca intre parinti si copii, ca Dumnezeu sa-i lumineze, ca astfel copii sa asculte de parinti si parintii sa arate dragoste.

77 Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce imprumuta, ca sa nu ii apese pe semenii lor pentru datorie, si ca sa fie milostivi.

78 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca satele de pradarea si furaciunea ostirii vrajmase.

79 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cel al carui chip se umfla si il doare tot capul.

80 Pentru ca Dumnezeu sa aiba grija de cei saraci ce sunt in nevoie si necaz si sunt abatuti din pricina saraciei.

81 Pentru ca oamenii sa cumpere produsele taranilor, ca taranii sa nu fie tristi si abatuti.

82 Pentru ca Dumnezeu sa ii impiedice pe oamenii cei rai ce vor sa ucida.

83 Pentru ca Dumnezeu sa pastreze tot ce se tine in casa, si animalele, si produsele celor ce le produc.

84 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce s-au ranit de catre talhari si pe deasupra s-au vatamat sufleteste din pricina groazei.

85 Pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea cand vine epidemia si oamenii mor.

86 Pentru ca Dumnezeu sa lungeasca vietile acelor membri ai familiei de care are inca mare trebuinta restul familiei.

87 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe toti cei ce nu au un ocrotitor si sufera din pricina semenilor lor cu inima impietrita.

88 Pentru ca Dumnezeu sa dea tarie celor ce cad cu usurinta bolnavi si sunt slabi trupeste, ca sa poata lucra fara sa oboseasca si sa se deprime.

89 Pentru ca Dumnezeu sa aduca ploaie cand este seceta, sau ca fantanile sa dea iar apa daca au incetat sa o faca.

90 Pentru ca diavolul sa piara, atunci cand apare in fata unei persoane si o ingrozeste.

91 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca prudenta oamenilor, ca sa sporeasca duhovniceste.

92 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca corabia cand se afla in mare primejdie pe mare. (Sfantul sfatuia si aruncarea de apa sfintita in cele patru colturi ale corabiei).

93 Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oamenii turbulenti care pricinuiesc probleme neamului si aduc tulburare oamenilor, provocand necaz prin neoranduiala si dezbinare.

94 Pentru ca nici o vraja sa nu pricinuiasca perechilor a incepe sa gaseasca motive de cearta si bataie.

95 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca oamenilor fara de auz, putinta de auzi.

96 Pentru ca vrajile sa plece de la oameni.

97 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca alinare celor ce sunt in necaz, ca sa inceteze a fi abatuti.

98 Ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa dea har acelor tineri ce doresc sa lase toate si sa ii urmeze lui Dumnezeu. [Nu stiu cat de reusita este aici traducerea. In greaca, fraza precisa folosita ma face sa ma gandesc la cei care doresc sa urmeze viata monahala, dar nu sunt sigur. – n. trad. gr.]

99 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa faca adevarate dorintele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

100 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca haruri si inzestrari oamenilor buni si simpli.

101 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze pe oamenii ce au functii de putere, ca sa ii ajute pe oameni, cu bunatate si intelegere.

102 Pentru ca curgerea de sange lunara sa ii vina unei femei cand este intarziata.

103 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze avutiile oamenilor, ca sa nu fie tristi si abatutit, ci sa Il slaveasca pe Dumnezeu.

104 Pentru ca oamenii sa se pocaiasca si sa-si marturiseasca pacatele.

105 Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oameni ca sa nu se indeparteze de la calea mantuirii.

106 Pentru ca Dumnezeu sa ii dea femeii ce nu poate da nastere, putinta sa o faca.

107 Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe vrajmasi, ca sa isi schimbe scoprile cele rele.

108 Pentru ca Dumnezeu sa-i tamaduiasca pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca de cei ce acuza pe nedrept si sa se pocaiasca.

109 Pentru ca tinerii sa ii cinsteasca pe cei batrani.

110 Pentru ca judecatorii cei nedrepti sa se pocaiasca si sa judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

111 Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe ostasii ce merg la lupta.

112 Pentru ca Dumnezeu sa o binecuvinteze pe vaduva cea saraca, ca sa isi poata plati datoriile si sa se izbaveasca de temnita.

113 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe copii cei inapoiati cu mintea.

114 (v:1-9) Pentru ca Dumnezue sa binecuvinteze si sa aline pe copilasii cei saraci, ca sa nu fie priviti de sus de copiii celor bogati si astfel sa se deprime.

115 (v:10-19) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca groaznica patima a minciunii.

116 Pentru ca familiile sa fie unite si cu dragoste si sa il slaveasca pe Dumnezeu.

117 Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe barbari cand imprejmuiesc satul si aduc teama, si ca sa intoarca scopurile lor cele rele.

118 Pentru ca Dumnezeu sa ii zdrobeasca pe barbari si sa smereasca lucrul lor cand ucid femei si copii nevinovati.

119 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca rabdare si stapanire de sine celor ce trebuie sa vietuiasca cu oameni necinstiti si nedrepti.

120 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe cei robiti de manile vrajmasului, ca sa nu fie schiloditi inainte de a fi liberati.

121 Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina „ochiului celui rau”.

122 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca vedere orbilor si sa tamaduiasca ochii ce sunt intru durere.

123 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca oamenii de serpi, ca sa nu muste.

124 Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca campurile celor drepti de oamenii cei rai.

125 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii ce sufera din pricina unor dureri de cap fara de sfarsit.

126 Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace unei familii cand se petrec certuri.

127 Pentru ca rautatea vrajmasului sa nu se apropie nicicand de camine, si ca sa fie pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu in familie.

128 Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu sa se milotiveasca de oamenii nesimtitori si indiscreti ce aduc intristare celor sensibili.

129 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca neinfricare si nadejde celor ce incep o slujba noua si nu o cunosc bine inca, ca sa nu afle mari greutati in lucrul lor.

130 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca pocainta si sa aline cu nadejde oamenii, ca sa se mantuiasca.

131 Pentru ca Dumnezeu sa arate mila lumii cand din pricina pacatelor noastre au loc necontenit razboaie.

132 Pentru ca Dumnezeu sa lumineze neamurile si sa devina prietenoase si oamenii sa afle pace.

133 Pentru ca Dumnezeu sa ii ocoteasca pe oameni de orice primejdie.

134 Pentru ca oamenii sa se concentreze la vremea rugaciunii si cugetul lor sa se uneasca cu Dumnezeu.

135 Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe emigranti cand isi lasa caminele si pleaca, ca sa fie izbaviti de salbatici.

136 Pentru ca Dumnezeu sa aduca statornicie persoanei cu o fire nestatornica.

137 Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe stapanii locului ca cererile oamenilor sa fie tratate cu intelegere.

138 Pentru ca Dumnezeu sa opreasca ispitirea oamenilor simtitori cu ganduri de hula.

139 Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe capul familiei care are o fire foarte dificila si aduce suferinta intregii familii.

140 Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe stapanul salbatic al unui loc, ce isi chinuie semenii.

141 Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe razvratitul ce face rau; apoi, chiar daca este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie vietuia in Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldati, aveau o reputatie printre alte grupuri etnice de a fi luptatori violenti. – n. trad. gr.]

142 Pentru ca Dumnezeu sa ocoteasca mama de-a lungul sarcinii, ca sa nu piarda copilul.

143 Pentru ca Dumnezeu sa ii impace pe oameni cand sunt nelinistiti, ca sa nu se petreaca un razboi civil.

144 Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze lucrul oamenilor, ca sa fie bine primit de catre Dansul.

145 Pentru ca Dumnezeu sa opreasca curgerea sangelui, la oamenii ce sufera de ea.

146 (v:1-11) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe oamenii ce au fost muscati si raniti la falci de oameni rai.

147 (v:12-20) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace animalelor salbatice, ca sa nu vateme oamenii sau roada campului.

148 Pentru ca Dumnezeu sa faca apa potrivita, ca oamenii sa aiba din belsug si sa Ii dea slava lui Dumnezeu.

149 Din recunostiinta si multumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunatati si pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaste limita si ingaduinta cu noi.

150 Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca fericire si alinare celor intristati, frati si surori ale noastre, ce sunt in locuri departate, si acelora dintre fratii si surorile noastre ce sunt adormiti si sunt si mai departe. Amin.

http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=in…

Rusalii


 

Rusaliile (din latină rosalia) (cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit)) reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De Rusalii este comemorată coborâreaSfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament(Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime (în latină Pentecostes, în franceză Pentecôte, îngermană Pfingsten, în maghiară Pünkösd etc.).

În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sărbătoare agricolă de bucurie, în care se oferă pârgă din roadele pământului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, 16), numită și „Sărbătoarea săptămânilor” (Ex 34, 22; Lv 23, 15). Mai târziu, ajunge o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt (Ex 19, 1-16).

Și Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.

Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:

  • revărsarea eshatologică a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2)
  • încununarea Paștelui lui Hristos, prin revărsarea Duhului asupra apostolilor
  • adunarea comunității mesianice, potrivit profețiilor
  • deschiderea Bisericii către toate popoarele
  • începutul misiunii
    Cuvântul românesc “rusalii” derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija[1].”Cincizecime” este un calc după gr. πεντηκοστή, “(ziua) a cincizecea”, denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști.
  • Deja Apostolul Pavel acorda importanță acestei sărbători (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitățile creștine care aveau vii înaintea ochilor roadele și mărturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreună cu minunile Duhului Sfânt, sărbătorirea anuală a coborârii Duhului Sfânt era de la sine înțeles.Potrivit informațiilor din Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. De aceea, vigilia și săptămâna Rusaliilor au fost rânduite asemănător vigiliei și săptămânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în săptămâna după Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În secolul al XI-lea, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a înlăturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal.
  • Întemeierea Bisericii Creștine

    „Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii noastre, de fapt ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, o dată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.

  • Apostolii au grăit în limbile neamurilor

    Duminica de astăzi mai este numită și „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine.

    Începerea propovăduirii

    Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” – așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos.

    Sărbătoare legală în România

    Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost declarate ca fiind zile libere. (cf. Legea nr. 202/2008 – MO 728 din 28.10.2008)

    Sărbătoare legală în alte țări

    Lunea Rusaliilor este zi nelucrătoare în RomâniaAustriaBelgiaCipruDanemarcaEstoniaFranțaGermaniaGreciaIslanda,LuxemburgȚările de Jos, în unele cantoane din ElvețiaMadagascarNorvegiaPortugaliaSenegalUngariaTogo. În Suedia nu mai este zi nelucrătoare din 2006, an în care la 6 iunie (sărbătoare națională suedeză) a devenit zi nelucrătoare.

    Nu este zi nelucrătoare în țări cu tradiție catolică: ItaliaBraziliaIrlandaSpaniaCanadaPortugaliaPoloniaCamerun și nici în Rusia, țară cu tradiție ortodoxă.

    Pelerinaje

  • Sumuleu Ciuc – Miercurea Ciuc

    Biserici și catedrale din România având hramul Pogorârea Sfântului Duh / Coborârea Sfântului Spirit

    • Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți
    • Biserica de lemn din Lunca Mureșului
    • Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj
    • Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Zalău
    • Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Parcul Alexandru Ioan Cuza, fost Parcul I.O.R., din București
    • Biserica de lemn din Târgu Frumos
    • Biserica de lemn din Dângău Mic
    • Biserica de lemn din Frata
    • Biserica de lemn din Căzănești, județul Hunedoara
    • Biserica Pogorârea Sfântului Duh, din Julița, comuna Vărădia de Mureș, județul Arad
    • Biserica de lemn din Dușești „Pogorârea Sfântului Duh”
    • Preluat De la Wikipedia, enciclopedia libera

      traditii, obiceiuri si superstitii

    • Crestinii sarbatoresc Rusaliile timp de 3 zile, in zona Moldovei si a Transilvaniei, 7 zile in zona Munteniei si a Olteniei, iar in zona Banatului, timp de 8 zile, fiind un prilej bun pentru o mica vacanta intr-o zona in care traditiile ne pot oferi un spectacol unic.In mitologia romaneasca, Rusaliile sau Ielele sunt considerate fiinte fantastice, considerandu-se a fi fiicele lui Rusalim Imparat. Nu se cunoaste originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Rusaliile, de altfel inzestrate cu puteri magice, indeosebi de seductie,  pot fi adeseori malefice, umbla in acele zile prin vazduh si pot provoca multe suferinte oamenilor: ii schimonosesc sau innebunesc pe toti cei ce nu le respecta zilele.

      In Oltenia, legat de Rusalii este si faimosul  joc al Calusarilor, dans ritual specific oltenesc ce vine de la saritul peste foc pentru a scapa de iele.  Luni, in a doua zi de Rusalii, calusarii se duc la casele unde exista bolnavi in sat.  Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit “Dansul Ielelor” ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus si sa puna pe fuga ielele.

      In vremuri vechi, barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii care riscau sa fie prinsi de magia noptii de Rusalii de catre Iele, purtau la brau usturoi, frunze de tei, pelin sau nuc, fire de busuioc, pentru indepartarea puterii misterioase a Ielelor .

      In Banat, pentru a gonii Rusaliile, se organizeaza chiar si azi, in unele localitati, un ritual la care participa fecioare cu varste cuprinse intre opt si paisprezece ani. Dupa ce depun un juramant: „Am sa indeplinesc goana Rusaliilor pana voi iesi la hora si nimeni decat mine si ai mei sa nu stie, altfel Rusaliile sa ma pedepseasca”, acestea merg pe camp in vinerea dinaintea Rusaliilor si culeg flori din care impletesc cununi.

      In noaptea de sambata, fetele se imbraca in alb si, fara sa scoata un cuvant, merg pe campul de unde au adunat florile si, dupa rostirea unui descantec ritualic: „Gonim lucrurile necurate, ca sa ne ramana vetrele curate, ca roadele de roua din cer picate”, isi pun cununile pe cap si danseaza vesele in hora.

      In Ardeal, un obicei unic in tara de Rusalii se tine in localitatea clujeana Batin. Aici se organizeaza “Impanatul boului“, eveniment ce consta intr-o procesiune care se desfasoara pe ulitele satului, personajul principal fiind un bou impodobit cu ghirlande de flori.

      In fata parohiei, preotul satului il sfinteste, apoi da de baut participantilor. Boul este, la un moment dat, eliberat si, conform traditiei, o fecioara “il stapaneste”, apoi face de trei ori cu el ocolul unei mese, in incurajarile asistentei. Potrivit datinii, fata se va marita intr-un an.

      Pe Valea Gurghiuluisatenii sarbatoresc in fiecare an, dupa Rusalii, obiceiul numit“udatul nevestelor”. Conform traditiei, numai femeile care vor fi udate vor fi mai sanatoase si mai frumoase.

      In zona Brasovului, in satul Sona, ceata tinerilor ii colinda pe batrani.

      In Bucovina, unde traditia se pastreaza mai bine, oamenii se duc la biserica pentru a sfinti crengi de tei si nuc, acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Crengutele se agata apoi la streasina caselor sau la icoane. Ramurile de tei sfintite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinei.

      In varietatea obiceiurilor romanesti, Rusaliile ofera un spectacol aparte, cu manifestatii diferite de la o regiune la alta, putand fi observat cu ocazia minivacantei de Rusalii.
      Preluat din:
      http://www.lapensiuni.ro

       

INALTAREA DOMNULUI



HRISTOS S-A INALTAT!

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu “Hristos S-a inaltat!” si “Adevarat S-a inaltat!”.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii. Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc. In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasa predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste “cinstita si mare”.
Asemenea cuvantari (autentice) ne-au mai ramas, din aceeasi vreme, de la sfintii Atanasie al Alexandriei si Grigore de Nissa. Pe la 380-385, pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a patruzecea dupa Pasti; la Ierusalim insa acestea aveau loc in biserica Nasterii din Betleem, iar sarbatoarea inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh. Spre sfarsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci pe vremea Fericitului Augustin (+ 430), serbarea ei in ziua a 40-a dupa Pasti era generalizata peste tot in lumea crestina, alaturi de sarbatoarea Invierii si cea a Pogorarii Sfantului Duh, fiind totodata considerata de origine apostolica. In sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba inaltarii.
O deosebita solemnitate a capatat aceasta sarbatoare mai ales de cand Sfanta imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare a ridicat pe muntele Eleonului sau al Maslinilor (de unde Mantuitorul S-a inaltat la cer), o vestita biserica (Eleona), in care inaltarea se praznuia cu mare fast si pompa, incepand de la miezul noptii, mai ales prin multimea luminilor aprinse; azi biserica e in ruina, dar in ziua inaltarii se aduna inca acolo o multime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni savarseste Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele parti, in aceeasi zi, crestinii se saluta cu formula “Hristos S-a inaltat”. Slujba zilei se caracterizeaza prin aceea ca are legatura si cu invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie se canta Invierea lui Hristos vazand, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii.
Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh

Luca 24, 36-53
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului – Ispas
– se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat;
– se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer;
– la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase;
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar! ”
– in ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana;
– ce se seamana dupa Ispas nu rodeste;
– in ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum;
– femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp;
– in aceasta zi este si Pastele Cailor: numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului.

.

Rugaciunea crestina


,,

…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos.

Daca o singura persoana ar rosti, cel putin o singura data pe zi, Numele lui Iisus Hristos – de exemplu, in cadrul locului de munca, acasa, pe strada – noxele aurice s-ar sterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus Hristos, la parasirea locului de munca sau inainte de a ajunge acasa dupa o zi de munca, corpul sufletului se curata instantaneu, eliminandu-se posibilitatea defularii violente a incarcaturii emotionale negative si a nervilor acasa.
n timpul rugaciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activeaza corpul haric al plaselor mesianice, care curata totul. Prin formarea plaselor mesianice, toate petele intunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indica neiertarea pentru greselile comise) sau petele cenusii (care indica autoinvinovatirea) dispar ca prin farmec.

Pentru omul zilelor noastre, rugaciunea crestina si rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindeca orice boala. Este foarte alarmant faptul ca, intre atatea tipuri de medicamente, carora li se face reclama prin spoturi publicitare si in care se investesc bani si inteligenta, nu exista nici o reclama care sa explice eficienta suprema a rugaciunii – simpla rugaciune, cum ii spun unii contemporani, atat de siguri pe realizarile erei moderne.

Foarte interesant este cazul ateilor care, daca sunt drepti si curati, pot incepe curatirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice. Interesant este si faptul ca ateii (mai corect spus, cei care se considera atei), daca pronunta numele lui Iisus Hristos, raman curati mai mult timp decat cei ce se roaga des; fiind un material ,,brut’’, inca neslefuit, ateii au o inertie aurica mai mare.

In momentul in care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos sau se roaga in comun se formeaza o cupola mesianica comuna, cu circumferinta de cel putin 21 de pasi, iar in interiorul acesteia apare o linie divina comuna. Plasele mesianice activate cat mai mult timp intr-un loc oarecare, permit arderea tuturor noxelor aurice.

Interactiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor mesianice, cu aura altor oameni care nu il au format, prilejuieste un spectacol magnific de lumina, sunet, culoare si mirosuri.

Sa ne imaginam o petrecere mondena – o receptie la un restaurant – la care sunt adunate aproximtiv 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile sale noxe lipite de aura. Unele persoane resimt invidie fata de situatia vestimentara, sociala sau financiara a celor din jur. Altele afiseaza ostentativ vesminte ,,de firma’’, in pas cu moda, masini scumpe sau bijuterii. Unii barbati ravnesc pe ascuns la sotiile celor de alaturi sau la modul in care oamenii de afaceri au reusit sa castige in timp scurt averi importante. Sunt si din cei care jubileaza, amintindu-si ,,tunurile’’ sau de ,,tepele’’ prin care s-au imbogatit. Exista in grup atat femei, cat si barbati rosi de gelozie, care-si privesc comesenii cu zambete fatarnice ori cu invidie abia disimulata.

Toata aceasta societate ,,selecta’’ care se constutuie la o petrecere mondena, formeaza o aura comuna de aproximativ 100 de metri, a carei rezultanta vectoriala se manifesta ca luminozitate, culoare, miros si sunet. Firesc, rezultanta aurei comune nu poate avea decat culoarea gri-cenusie cu inflexiuni negre, emite un sunet suparator si un miros asemanator celui dintr-un container de gunoi care a stat prea mult timp sub arsita soarelui.

Daca una dintre persoanele prezente la petrecere rosteste – chiar si intr-o discutie – Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formarii instantanee a plaselor mesianice. Prima care isi formeaza plasele mesianice este persoana care a rostit, chiar si intr-o discutie banala, Numele lui Iisus Hristos. Incredibil de repede, plasa mesianica devine din ce in ce mai mare, acoperind aura comuna a locului in care se afla cele 50 de persoane. Timp de aproximativ 30 de secunde, aura comuna pare a fi in flacari: scurt-circuite, fulgere luminoase insotite de sunete inalte si de mirosuri placute.

Cand cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianica se stinge, iar aura comuna se purifica: toate noxele au disparut ca prin farmec. Cel putin pana la lasarea intunericului nu se mai intampla nimic neplacut. Chiar daca, in virtutea obisnuintei capatate in timp, cei prezenti se gandesc inca la ale lor, se simte o usoara stanjeneala generala si o usoara indispozitie cand este atacat un subiect delicat. O umbra de inviorare si de buna dispozitie se asterne peste cei prezenti; fiecare, interior, parca isi descopera o alta fata si pare a fi animat de sentimente mai bune, dornic, dintr-o data, sa se impace cu toti si cu toate. Pe lungimea de unda a unui clarvazator nu mai ramane decat un miros covarsitor de paine calda, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin rosu.

Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continua in planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus Hristos, participand constient la ,, eradicarea rapida a samantei raului din locuinta fiilor femeii’’, dupa cum se spune in lumea eterica. …

Daca doi sau mai multi oameni (trebuie sa fie cel putin doi oameni) rostesc impreuna Numele lui Iisus Hristos, se formeaza o structura aurica comuna care-i invaluie pe toti; de asemenea, se formeaza o singura linie divina.

Instantaneu, din prezentul continuu in care se manifesta in Trupul de slava, invizibil perceptiei normale, Iisus Hristos se alatura celor aflati in trupul fizic, implinind cele ce le-a spus la inceputul erei crestine, in fata Apostolilor.

(Matei: 18-20): ,,PENTRU CA UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNATI IN NUMELE MEU, ACOLO EU SUNT IN MIJLOCUL LOR’’