Monthly Archives: February 2018

MUZICA SECOLULUI XXI ├ÄNTRE APOCALIPS─é ┼×I RENA┼×TERE


Lucrarea analizeaz─â ╚Öi comenteaz─â anumite cauze sociale ╚Öi spirituale care au dus la criza din muzica clasic─â contemporan─â. Teoreticieni ╚Öi cercet─âtori, muzicologi, oameni de ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi sociologi confirm─â dou─â aspecte care explic─â fenomenul. Primul ╚Ťine de scenariul eshatologic care este la mod─â azi ╚Öi al doilea sus╚Ťine existent germenilor ├«nnoitori ├«n cultura muribund─â. ├Änseamn─â acest lucru c─â va fi un nou ├«nceput, reconcilierea dintre avant-gard─â sau muzica contemporan─â postmodern─â ╚Öi public? Va disp─ârea muzica clasic─â ├«n sec 21 sau se va adapta la nevoile lumii contemporane? Se va re├«noi precum pas─ârea Phoenix? Acestea sunt ├«ntreb─ârile incitante la care ├«ncearc─â s─â g─âseasc─â r─âspuns studiul de fa╚Ť─â.

*
Scenariile eschatologice au devenit o mod─â ast─âzi. Numeroasele cercet─âri ├«n domeniul futurologiei semnaleaz─â faptul c─â, ├«n ciuda avertismentelor, societatea uman─â se ├«ndreapt─â vertiginos c─âtre consumarea ├«ntr-o vitez─â ame┼úitoare a tuturor resurselor materiale ┼či senzoriale, spiritului revenindu-i o p─ârticic─â insignifiant─â fa┼ú─â de epocile trecute. O criz─â axiologic─â datorat─â societ─â┼úii de consum care a ├«nlocuit valoarea cu pre┼úul, judecata cu informa┼úia sau cu ┼čtirea de senza┼úie. O criz─â care a atins ┼či arta muzical─â ca parte a reprezent─ârii spiritului uman prin arta sunetelor.

Compozitorul Liviu D─ânceanu trateaz─â ÔÇ×Apocalipsa muzicii savanteÔÇŁ ├«ntr-un eseu subiectiv, dar de mare profunzime ├«n care, semnalizeaz─â fenomenul ├«mb─âtr├ónirii muzicii, a unei oboseli organice a spiritului uman ca o consecin┼ú─â a goanei dup─â senza┼úional, inedit, originalitate ┼či inova┼úie cu orice pre┼ú, care a str─âb─âtut secolul modernit─â┼úii muzicale. Autorul identific─â mai multe aspecte ale apropierii sf├ór┼čitului datorat crizei amintite printre cele mai importante fiind pr─âpastia creat─â ├«ntre opera compozitorului contemporan, ┼či public. ÔÇ×Crea┼úia muzical─â s-a mai izolat de publicul larg identific├óndu-se gustului unor elite. Niciodat─â ├«ns─â aceast─â crea┼úie nu a fost excomunicat─â din cetate ┼či din canalele media ┼či ├«nlocuit─â quasi-total cu divertismentul, ori, foarte r─âzle┼ú cu valorile trecutului. Muzica savant─â n-a murit ├«nc─â dar se afl─â ├«ntr-o com─â profund─âÔÇŁ[1]. Care sunt ├«ns─â cauzele acestei profunde crize?

Secolul modernit─â┼úii a instituit ├«n evolu┼úia limbajului muzical acea ruptur─â cu tradi┼úia, cu trecutul, cu tot ceea ce a ├«nsemnat conform teoriei lui Kuhn, rezultatul progresului sau evolu┼úiei, ├«n cazul nostru raportat la sistemului tonalit─â┼úii. Conform acestei teorii ├«n existen┼úa fiec─ârui fenomen se prefigureaz─â trei etape: geneza, evolu┼úia ┼či apoi criza ce determin─â o finalitate ulterioar─â. No┼úiunea de evolu┼úie sau progres, cunoa┼čte dou─â caracteristici: dezvoltarea de tip cumulativ ┼či ruptura. ÔÇ×Dezvoltarea de tip cumulativ este un proces coerent ┼či organic de omologare ┼či de sedimentare a achizi┼úiilor… iar aspectele de ruptur─â, poart─â ├«n┼úelesurile unor fenomene extraordinare ├«n raport cu o orientare unitar─â ┼či recunoscut─âÔÇŁ. Astfel prin procesul cumulativ putem explica cum sistemul tonalit─â┼úii a evoluat ├«nspre serialism, printr-o logic─â a unui progres continuu, iar ├«n ceea ce prive┼čte aspectul rupturii, ÔÇ×acesta justific─â momentul istoric al cezurii, caracterizat prin absen┼úa unui limbaj muzical unic, partajat la nivelul ├«ntregii comunit─â┼úiÔÇŁ[2] ca o consecin┼ú─â a invent─ârii ┼či adopt─ârii serialismului dodecafonic. Conform acestui sistem de g├óndire ┼či analiz─â fenomenologic─â, c─âruia ├«i sunt al─âturi ┼či compozitorii rom├óni, printre ei Aurel Stroe ┼či muzica sa morfogenetic─â, istoria se scrie printr-o serie de crize succesive, legate prin satura┼úia posibilit─â┼úilor de expansiune a unui sistem dat. Aceste crize au existat f─âr─â ├«ndoial─â, dar ele au urmat un f─âga┼č firesc al re├«nnoirii, nu al catastrofei. C─âci ├«ntre Bach ┼či Mozart limbajul a evoluat ┼či s-a primenit, iar distan┼úa dintre Beethoven ┼či Stravinski pare uimitor de mare dar de la unul la altul, Brahms, Liszt, Musorgski sau Debussy au creat poteci.

Leonard Meyer, ├«n lucrarea sa Arts and Ideas (1967)[3], teoretizeaz─â ideea de poten┼úialitate a unui sistem. Conform acesteia, ┼či adapt├ónd-o muzicii, se poate afirma c─â un sistem odat─â instaurat, poate func┼úiona dup─â anumite reguli implicite ┼či explicite, ├«ntr-o limit─â a posibilit─â┼úilor lui de exploatare sau de dezvoltare. Dup─â epuizarea resurselor el dispare sau este ├«nlocuit. A┼čadar care este natura actualei crize a sistemului? Dac─â am putea identifica o parte din cauze am putea afla dac─â ceea ce urmeaz─â este apocalipsa sau rena┼čterea muzicii aflate ├«ntr-un asemenea impas.

Ceea ce apare cu eviden┼ú─â este criza limbajului unitar al muzicii, dizolvarea acestuia ├«ntr-o pluralitate de sisteme inovative. Sistemul serial-dodecafonic a fost calul troian care a ├«mpins evolu┼úia c─âtre ultima sa faz─â. Aflat el ├«nsu┼či ├«n criz─â dup─â mai pu┼úin de 20 de ani de la apari┼úie, a declan┼čat o reac┼úie aproape nuclear─â de curente anti care s-au pulverizat ├«ntr-o sumedenie de isme: neoclasicismul, bruitismul, acusmatismul, aleatorismul, minimalismul, muzica stochastic─â, spectralismul, arhetipalismul, muzicile morfogenetice, teatrul muzical, polistilismul, muzicile multimedia, metamuzica, ┼č.a. toate cuprinse acum sub cupola extrem de generoas─â a postmodernismului. ├Än fa┼úa acestei eviden┼úe a escalad─ârii individualismului, a diferen┼úierii ┼či nout─â┼úii inovative nu numai la nivelul stilului unui singur compozitor ci la nivelul fiec─ârei lucr─âri a aceluia┼či autor, compozitorul contemporan este pus ├«n fa┼úa ├«ntreb─ârii: ├Äncotro? Ce e de f─âcut?. Postmodernismul a oferit calea opunerii fa┼ú─â de modernism: astfel dac─â modernismul a adus ÔÇ×cultul noului, a purit─â┼úii formei, func┼úiei ┼či sistemuluiÔÇŁ (serialismul ┼či postserialismul) postmodernismul ÔÇ×este impur, permisiv, cosmopolit, eclectic, ironic, imediat. Modernismul a determinat dezacordul cu publicul, postmodernismul caut─â s─â-l rezolve.ÔÇŁ[4]

Dac─â ├«n obsesia sa pentru crearea unei noi ordini muzicale compozitorul modern, a uitat de necesitatea comunic─ârii cu publicul, a m─ârit distan┼úa dintre oper─â ┼či acesta, compozitorul postmodern urm─âre┼čte restabilirea contactului cu auditorul. Pentru aceasta compozitorul postmodern inventeaz─â strategii tot mai elaborate de a rec├ó┼čtiga comunicarea cu publicul. Re├«ntoarcerea la valorile trecutului, la stiluri ┼či norme ale muzicii acestuia este una dintre strategii, dar aceasta nu se mai poate face dec├ót prin filtrul ironiei sau al viziunii metastilistice. Aceasta presupune existen┼úa unui receptor postmodern cult. Receptorul contemporan este ├«ns─â unul gr─âbit, cu o cultur─â superficial─â, hr─ânit─â de cultul divertismentului ┼či a kitschului fapt ce legitimeaz─â ├«ntrebarea lui J.J.Nattiez, dac─â inten┼úia ironic─â, ├«n acest caz, mai poate fi ├«n┼úeleas─â sau dac─â demersul de apropiere al compozitorilor postmoderni nu a dat gre┼č. Conceptul s─âu semiologic identific─â ├«n procesul ├«n┼úelegerii ┼či fidelit─â┼úii, a autenticit─â┼úii interpret─ârii, trei poli repartiza┼úi pe nivele diferite de: nivelul poietic ce corespunde punctului de vedere originar, al compozitorului, nivelul structurilor operei muzicale ce con┼úin un punct de vedere imanent, ┼či nivelul punctului de vedere al auditorului sau exegetului numit de autor, nivel estezic. Dac─â ├«n Clasicism, spre exemplu distan┼úa dintre nivelul poietic ┼či cel estezic era aproape inexistent─â, expectan┼úa publicului fiind ├«n acord perfect cu inten┼úia poietic─â, originar─â, datorit─â unei gramatici muzicale ┼či a convergen┼úei esteticii, cunoscute ┼či acceptate de ambele p─âr┼úi, ├«n Modernism ├«ntre cei doi parametri s-a instaurat o pr─âpastie. Emanciparea disonan┼úei ┼či implicit a unei estetici a diformului, dispari┼úia nonfigurativului melodic, tendin┼úa de a configura un sistem perfect, a furat perspectiva estezic─â a compozitorului c─âruia opinia publicului i-a devenit indiferent─â ÔÇ×Auditorul nu aude nimic nu din cauz─â c─â sistemul de generare poietic─â nu poate fi reg─âsit c─âci el a perceput ceva cu siguran┼ú─â: poate o imens─â dezordine, o harababur─â sau ni┼čte izbucniri ori fulgura┼úii sau de ce nu, o textur─â interesant─â. Dezbaterea privind muzica serial─â se fondeaz─â ├«n general pe aceast─â utopie a comunic─ârii conform c─âreia ceea ce caracterizeaz─â sfera poietic─â ar trebui s─â poat─â fi preluat ├«n mod simetric ┼či de partea estezic─â.ÔÇŁ[5] Numeroasele curente, urm├ónd calea experimentalismului, au l─ârgit ┼či mai mult distan┼úa oper─â contemporan─â ÔÇô public, bizuindu-se pe conceptul c─â structurile create trebuie s─â fie percepute automat de auditor fiindc─â sunt rezultatul unui sistem conceput logic sau coerent. ├Äns─â noile cercet─âri au pus ├«n eviden┼ú─â faptul c─â ÔÇ×percep┼úia e mai pu┼úin un fenomen de recep┼úie c├ót unul de construc┼úie ┼či restructurare care ac┼úioneaz─â dup─â principii pe care strategiile compozi┼úionale nu le-au predeterminat ├«n mod necesarÔÇŁ[6]. Se pare c─â structurile sonore ale compozitorilor contemporani nu rezoneaz─â cu structurile profunde ale spiritului uman contemporan.

Ast─âzi, compozitorul postmodern se afl─â ├«n fa┼úa unui ocean de posibilit─â┼úi, coexist├ónd ├«n acest moment limbajele seriale, modale, muzicile electronice ┼či repetitive, muzici extraoccidentale, iar tendin┼úa acestora este aceea de a folosi din toate, de a mixa, tehnici, limbaje, intona┼úii, sonorit─â┼úi, ├«ntr-o estetic─â globalist─â a amestecului, a┼ča numita Worldmusic, Total Music, Fusion Music sau New Sound, New Age Sound. ┼×i tot at├ót de adev─ârat este, afirm─â Liviu D─ânceanu c─â, muzicianul contemporan tr─âie┼čte cu nostalgia ┼či nevoia organic─â de ordine de ÔÇ×spirit al epocii investit cu proprietatea izotropiei. Aceasta ┼či pentru c─â, ├«n conformitate cu legea entropiei, dezvoltarea fenomenului muzical marcheaz─â crearea unor insule tot mai mici de ordine ├«ntr-un ocean tot mai mare de dezordineÔÇŁ[7].

De cealalt─â parte, melomanul, n─âucit de mul┼úimea posibilit─â┼úilor precum ┼či, de multe ori, de ermetismul unor crea┼úii contemporane se va refugia fie ├«n muzica trecutului (├«n muzeul muzical), fie ├«n muzicile de divertisment ale c─âror puteri de seduc┼úie se cunosc. Cum se va descurca el ├«n fa┼úa acestei avalan┼če de posibilit─â┼úi? J. J. Nattiez atrage aten┼úia asupra faptului c─â spiritul democratic al postmodernismului aduce ÔÇ×acceptarea deliberat─â a ur├ó┼úeniei, a prostului gust ┼či a kitschului…├«n numele refuzului ierarhiz─ârii genurilor ┼či ├«n virtutea fascina┼úiei suspecte pentru formele populare de expresie destinate maselor…[8]ÔÇŁ ┼či tot el afirm─â ÔÇ×necesitatea ├«ntoarcerii – ├«ntoarcere pozitiv─â pentru moment- la conceptul, ├«ndelung ignorat de moderni, de FrumosÔÇŁ[9]. Dac─â Boulez afirma ├«n anii 60 imperativul unei orient─âri estetice clare, ast─âzi necesitatea reinstaur─ârii valorilor estetice este singura care va putea rezolva actuala criz─â. Sc─âderea expectan┼úei estetice a ascult─âtorilor de la nivel spiritual la cel instinctual dezvoltat de muzicile comerciale este o posibil─â cauz─â a apocalipsei spiritului muzical.

Unii cercet─âtori consider─â c─â viitorul artei ┼či al societ─â┼úii ├«n general ┼úine de o tot mai accentuat─â tendin┼ú─â de a educa genera┼úiile, care vor constitui o societate intelectual─â de elit─â capabil─â de a ├«n┼úelege ├«n profunzime schimb─ârile tot mai alerte ale societ─â┼úii. Al┼úii sunt de p─ârere c─â societatea de tip hedonist ├«n care tr─âim va face posibil─â o evolu┼úie a societ─â┼úii ┼či implicit a artei sale, bazat─â pe arta experien┼úial─â. Astfel consumatorul de art─â nu va fi colec┼úionar de obiecte de art─â ci colec┼úionar de experien┼úe ┼či tr─âiri. Se va tinde c─âtre opera de art─â total─â cuprinz├ónd imaginea, muzica (fondul sonor) costumul, luminile ┼či scenariul vituale, ├«n care sim┼úurile sunt ├«nglobate total, consumatorul este actant principal ├«ntr-un spectacol creat pe bazele propiilor reac┼úii. ÔÇ×Vom putea apela la stimularea electronic─â a creierului, precum ┼či alte procedee. Imagina┼úi-v─â o mi┼čcare artistic─â… care va ├«ncepe s─â contribuie la ├«mbog─â┼úirea stimul─ârii senzoriale ├«n seturi, ├«n pachete experien┼úiale… experien┼úe olfactive, tactile, …chiar spirituale. Putem lua de pild─â un interior asemenea celui ├«n care ne afl─âm, ┼či cu ajutorul unor anumite tipuri de proiec┼úie ┼či al unui anumit grad de pliabilitate stilistic─â a mobilierului s─â transform─âm foarte repede acest ambient ├«ntr-un interior Louis al XIV-lea… Putem asorta pu┼úin─â muzic─âÔÇŁ[10]… putem lua masa ┼či conversa de pild─â cu J. S. Bach… ÔÇ×o combina┼úie sinestezic─â datorat─â m├ónc─ârii, culorii luminilor, sunetelor, mirosurilor, toate dozate cu exactitate dup─â un program chimic ┼či farmacodinamic prestabilitÔÇŁ[11].

Estetica globalist─â ofer─â scenariul conform c─âreia arta nou─â va fi o art─â a ambientului, posibilit─â┼úile tehnicii industriale cre├ónd oportunitatea unei opere colective produse pe scar─â larg─â. O art─â muzical─â de serie, produs─â de calculatoare programate s─â creeze o capodoper─â permuta┼úional─â bazat─â pe extragerea ┼či combinarea de c─âtre esteticieni a unor unit─â┼úi extrase din marile capodopere ale secolelor precedente.[12]

Dincolo de coeficientul utopic al teoriilor globaliste, se ├«ntrevede o umbr─â de speran┼ú─â ├«n ceea ce prive┼čte posibilit─â┼úile re├«nnoirii sau revitaliz─âriii muzicii, aflat─â ├«n perioada crepusculului. Pascal Bentoiu consider─â c─â industria ┼či comer┼úul cu muzica de divertisment va ├«nlocui treptat ceea ce folclorul a constituit milenii de-a r├óndul: fondul exprim─ârii populare. Dac─â cele expuse vor ├«nsemna un sf├ór┼čit sau un nou ├«nceput nu putem ┼čti dec├ót atunci c├ónd omenirea va avea deta┼čarea istoric─â necesar─â pentru a putea urm─âri evolu┼úia de ast─âzi a muzicii. Dac─â din doctrina zen ├«nv─â┼ú─âm principiul confoprm c─âruia ├«n orice ├«nceput este cuprins sf├ór┼čitul, putem accepta faptul c─â acum se manifest─â o apocalips─â a muzicii savante. Natura, ├«ns─â, ne ├«nva┼ú─â c─â ├«n orice sf├ór┼čit se g─âsesc germenii rena┼čterii.

sursa:http://almanah-euterpe.blogspot.ro

Opera “Celan” – o premier─â pe scena teatrului liric bucure┼čtean

Unul din momentele de v├órf ale Festivalului “George Enescu” din acest anul 2009 este, f─âr─â ├«ndoial─â, premiera ├«n Rom├ónia a operei “Celan”, compus─â de Peter Ruzicka.


Paul Celan (1920-1970)

Opera “Celan” – Teatru muzical ├«n ┼čapte scene

Compozitorul german, Peter Ruzicka, a realizat aceast─â oper─â inspirat─â din via┼úa lui Paul Celan, marcat fiind de ├«nt├ólnirea avut─â cu poetul la Paris, cu doar pu┼úin timp ├«naintea dispar┼úiei sale tragice. Opera Celan este conceput─â ca teatru muzical ├«n ┼čapte scene ┼či prezint─â fragmente din biografia poetului, n─âscut la Cern─âu┼úi, tematiz├ónd ororile holocaustului.

Peter Ruzicka

La Opera Na┼úional─â Bucure┼čti este prezentat─â produc┼úia Operei din Bremen, care a avut premiera ├«n luna mai, dar ├«n traducere rom├óneasc─â ┼či deocamdat─â doar ├«n versiune concertant─â. Directorul artistic al Festivalului, Ioan Holender, a subliniat ├«nsemn─âtatea operei ┼či a simpozionului pentru readucerea ├«n memoria publicului rom├ónesc a crea┼úiei celaniene. El a vorbit de o “important─â oper─â modern─â”, anun┼ú├ónd c─â aceasta va intra ├«n repertoriul operei bucure┼čtene (in anul 2010)


Mariana Nicolesco ┼či Aurelia Florian

T├ón─âra Aurelia Florian ┼či celebra ei profesoar─â, soprana Mariana Nicolesco

Rolul “Cristinei”, so┼úia lui Paul Celan ├«n opera compus─â de Peter Ruzicka, este interpretat de t├ón─âra sopran─â Aurelia Florian – o experien┼ú─â nou─â ┼či foarte important─â pentru ea, dup─â cum mi-a m─ârturisit t├ón─âra interpret─â aflat─â la ├«nceput de carier─â.

Aurelia Florian este laureata premiului “Hariclea Darclee” ┼či eleva celebrei soprane Mariana Nicolesco, cea care a avut ini┼úiativa ├«nfiin┼ú─ârii, ├«n 1995, a acestui prestigios concurs de canto la Br─âila. Mariana Nicolesco este foarte bucuroas─â s─â o poat─â c─âl─âuzi pe t├ón─âra Aurelia pe acest drum “arid, dar minunat, p├ón─â pe culmile cele mai ├«nalte ale succesului. “Pe Himalaya nu e mult oxigen – ├«mi spune marea doamn─â a operei – ┼či nici foarte mult loc. Cu at├ót mai important e s─â po┼úi s─â te men┼úi acolo, sus.” ┼×i ├«n ce rezid─â cheia succesului, ├«n opinia sopranei care a cules ropote de aplauze pe cele mai mari scene ale lumii? “S─â c├ón┼úi cu aceea┼či pasiune toat─â muzica, fie c─â e vorba de opera baroc─â, romantic─â, verist─â sau contemporan─â, s─â c├ón┼úi cu aceea┼či aspira┼úie spre adev─ârul artistic ┼či atunci rezultatul nu poate fi dec├ót unul extraordinar.”

sursa:http://www.dw.com/ro/
Autor: Medana Weident
Redactor: Alexandra Sora

Melodii rusesti interpretate de A.Netrebko si D.Hvorostovsky in sublime melodii

Advertisements