Enjoy 10


enjoy-2

Advertisements

3,258 responses to “Enjoy 10




  1. Sfintii Imparati Constantin si Elena

    Sfintii Constantin si Elena sunt praznuiti de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 21 mai.

    Nascult in apropierea anului 274, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut si sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost imparat roman intre anii 306 – 337. Acesta devine conducator al Imperiului Roman dupa ce ii infrange pe Maxentiu si pe Liciniu.

    Constantin este una dintre cele mai cunoscute figuri bisericesti datorita promulgarii Edictului de la Milano. Rezultatul intrevederilor dintre Constantin si Licinius, tinute la Mediolanum in februarie-martie 313 este faimosul Edict de la Milano. Acesta, impreuna cu Edictul de la Tesalonic din anul 380, promulgat de catre imparatul Teodosie, sunt cauzele principale pentru toleranta de care a fost data dovada in cadrul Imperiului Roman mai intai la un nivel teoretic, iar apoi la nivel constitutional.

    Conform unei legende, in toamna anului 312, in timpul luptei cu Maxentiu, Constantin cel Mare zaerste pe cer o cruce stralucitoare deasupra soarelui care avea inscriptia: „in hoc signo vinces”, in traducere „prin acest semn vei birui.” In timpul noptii, Iisus Hristos i s-a aratat in vis impreuna cu semnul crucii. Mantuitorul ii cere acestuia sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor pentru ca acestia sa fie protejati de focurile bataliei. Acesta a murit in anul 337, insa a ramas in memoria ortodocsilor ca fiind unul dintre pilonii de sprijin ai crestinismului din acea perioada.

    Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a trait intre anii 248 – 329. Aceasta a fost casatorita cu generalul roman Constantinuius Chlorus. Este cunoscuta ca fiind o femeie extrem de credincioasa si pentru piosenia ei. De asemenea, este artizana infaptuirii pelerinajului in Palestina si in provinciile rasaritene. Mai mult decat atat, i-au fost atribuite gasirea moastelor Sfintei Cruci a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si aflarea ramasitelor celor tei magi.

    Legenda spune ca in timpul unui pelerinaj, Elena a vazut niste oameni ce duceau un mort pe o colina unde se aflau trei cruci. Acei oameni apropiau trupul mortului de fiecare cruce in parte, iar cand mortul a ajuns in dreptul ultimei cruci si a atins-o, a inviat din morti. Acesta ar fi modul prin care a fost descoperita crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. sursa:http://calendarulortodox.ro

    Va urez LA MULTI ANI ! pentru sarbatoritii vostri dragi prieteni ce-mi onorati casuta cu vizitele voastre si daca chiar voi sarbatoriti onomastica sa aveti multa sanatate si reusite in toate ❗ ❤

  2. Salutare intr-o zi de sarbatoare, draga Beta! La multi ani pentru ziua ta onomastica! Sa fie minunata si iti doresc tot binele din lume, sanatate si spor la bucurii nenumarate,…iar Sfintii Constantin si Elena să te protejeze si sa te binecuvanteze! Te pup si te imbratisez cu drag! Petrecere frumoasa alaturi de cei dragi! ❤

    • Multumesc scumpa mea Adi. O surpriza foarte placuta vizita ta . Multumesc pentru urari si sper sa mai treci pe aici nu doar la onomastici si aniversari , desigur in limita timpului tau dar un salut scurt nu fura mult timp. Te pupic cu mare drag om ninunat ! ❤






  3. De unde a pornit legenda fraţilor Olt şi Mureş

    “Pe seama celor două râuri există mai multe poveşti, dar cea mai cunoscută este cea potrivit căreia Oltul ar fi fost băiatul unui rege din Carpaţii Răsăriteni. El ar fi avut un frate în persoana lui Mureş, şi, deşi semănau ca două picături de apă, cei doi erau firi extrem de diferite. Astfel, în vreme ce Mureş era tăcut, rezervat şi închis în sine, Oltul era ambiţios, orgolios şi mereu pus pe harţă. Din acest motiv, cei doi se certau şi se băteau cu orice ocazie. De-a lungul anilor, certurile şi bătăile copilăreşti dintre cei doi doi fraţi s-au acutizat şi au devenit tot mai violente. Nu de puţine orice, fraţii se luptau între ei până nu se mai putea ridica de la pământ sau până nu erau plini de sânge”

    Muresul la Igris
    Pentru a-i mai domoli, regele a poruncit să se construiască pe un munte din apropierea cetăţii două turnuri – pentru fiecare fiu al său. Când au crescut şi erau tocmai buni de însurat, regale a trebuit să plece la o luptă cu unul dintre duşmanii care se apropiase periculos de hotarele regatului. Numai că regele nu s-a mai întors din expediţie şi nici altcineva dintre cei care plecaseră cu el. Regina, îngrijorată de soarta soţului şi crezând că a fost luat prizonier, a apelat la cei doi fii pe care i-a rugat să plece să îl caute pe rege. Regina sperase ca această călătorie să fie punctul de pornire al împăcării între cei doi fii, mai ales că aceştia i-au promis că vor sta nedespărţiţi pe toată durata expediţiei, dar s-a înşelat.

    Denumirea de ”Mureş” provine din latinescul Maris, un nume de fată, care înseamnă ”a mării”


    Podul peste râul Olt de la Slatina… (Foto: Mugurel Manea)

    Citeste mai mult: adev.ro/ml6vqf
    Deşi, la începutul călătoriei, cei doi prinţi au înţeles scopul călătoriei şi şi-au promis să lase deoparte toate certurile dintre ei pentru a-şi găsi tatăl dispărut, “pacea” a durat doar câteva ceasuri. Motivul reînceperii certurilor dintre Olt şi Mureş a constat în faptul că nu s-au înţeles asupra direcţiei în care să îşi caute tatăl. Astfel, în vreme ce Oltul vroia să înceapă căutările spre miazăzi, Mureş vroia să se îndrepte spre miază-noapte. De la discuţia în contradictoriu şi până la bătaie nu a mai fost decât un pas, aşa că cei doi au reînceput să se lovească cum o făceau înainte de a fi despăţiţi de tatăl lor în cele două turnuri. La un moment dat, cei doi fraţi au obosit şi au decis să se despartă: Oltul a spus că va porni spre miază-zi, iar Mureş s-a îndreptat spre miază-noapte. Şi s-au despărţit: Mureşul cel întunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud.

    După o vreme însă, pe Mureş l-a răzbit dorul după fratele său şi a decis să se întoarcă din drum pentru a-şi căuta fratele şi, apoi, împreună, să meargă după tatăl lor. Numai că acesta nu şi-a mai găsit fratele, deşi a mers exact pe drumul pe care se despărţise de Olt. De supărare, acesta s-a rătăcit şi, după o vreme, şi-a pierdut minţile, dar nu a încentat să îşi caute fratele. Între timp, regina află întâmplător că cei doi fii s-au despărţit. Cu ochii în lacrimi, se spune că regina l-ar fi rugat pe Dumnezeu să îndrume paşii fiilor ei să se regăsească la un moment dat. Iar Dumnezeu, înduioşat de lacrimile şi rugăciunile mamei celor doi fraţi, i-ar fi împlinit dorinţa: a hotărât să îi transforme în râuri nemuritoare. Şi râuri ar fi rămas până astăzi, păstrându-şi numele: Olt şi Mureş. “Legenda pare a avea şi un sâmbure de adevăr reprezentat de faptul că, în vreme ce Mureşul este văzut ca un râu liniştit, ce curge lin spre câmpie, cuminte şi cu speranţa că, după multe cotituri, îşi va găsi fratele geamăn, Oltul cel iute şi năbădăios se izbeşte năvalnic în roca munţilor, îi răscoleşte tumultuos, spumegă şi se însângerează la Turnul Roşu”, mai spune muzeograful Aurelia Grosu. În timp, oamenii au scris chiar şi cântece pe marginea legendei celor două râuri: “Mureş, Mureş, apă lină, / Trece-mă-n ţară străină / Şi-mi fă parte de hodină”. Iar despre râul Olt se cântă astfel: “Oltule, râu blestemat, / Te-ai făcut adânc şi lat, /Că vii mare, spumegat, / Şi cu sânge-amestecat”. sursa:facebook

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s