Evgheni Oneghin – Piotr Ilici Ceaikovski


Piotr Ilici Ceaikovski, compozitor rus (d. 1893). Piotr Ilici Ceaikovski, s-a nascut la Kamsko-Wotkinski Savod, azi orașul Ceaikovski si a decedat pe 6 noiembrie 1893, in Sankt Petersburg.
A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, si de aceea in 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.
În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. Începand cu anul anul 1876 Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, îi va stabili timp de 13 ani o pensie anuala de 6.000 de ruble ceea ce il va indeparta de grijile materiale..Simfonia a 4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.
În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorște cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa.. Căsătoria a fost un eșec deplin si Ceaikovski se desparte de Antonia.Printre cele mai iubite creatii ale sale se numara: Baletele Lacul lebedelor,Frumoasa din pădurea adormită, , Spărgătorul de nuci, precum si simfoniile “Vise de iarna”,”Poloneza”,”Patetica” si Manfred”.
Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul mondial al spectacolelor de opera.
Pe data de 6 noiembrie 1893 Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că a fost un act deliberat, deci o sinucidere, după ce a fost descoperită relația homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg

Operă (scene lirice) în trei acte de Piotr Ilici Ceaikovski
Libretul de P.I. Ceaikovski şi K. S. Şilovski (după un roman de A.S. Puşkin)
Spectacol în limba rusă

Actul I

Tabloul 1

Văduva Larina trăiește la țară, împreună cu fiicele ei Tatiana și Olga, precum și cu doica Filippievna. Tatiana este o fire contemplativă, visătoare, iubitoare de literatură și poezie, în timp ce Olga are o natură veselă, zglobie, veșnic doritoare de animație și de petreceri. Într-o zi, sosește la reședința lor poetul Lenski, adoratul Olgăi, însoțit de un tânăr aristocrat, Evgheni Oneghin, ale cărui maniere, aparent elegante, ascund o cumplită uscăciune sufletească, o blazare rezultată din bunăstarea și succesele obținute prea ușor în viață. Siguranța de sine, nonșalanța lui Oneghin, au un efect fulgerător asupra sensibilității Tatianei, hrănită din lectura romanelor.

Tabloul 2

În camera de culcare a Tatianei, bătrâna doică Filippievna este supusă unui torent de întrebări. Somnul nu se poate lipi de pleoapele fetei și ea ar fi gata să vorbească noaptea întreagă despre dragoste, despre Oneghin. În cele din urmă, se hotărăște să-i scrie o scrisoare în care să-și destăinuiască, cu sinceritate, sentimentele, cerându-i în același timp o întâlnire.

Tabloul 3

Oneghin a primit scrisoarea și s-a hotărât să vină la întâlnire. Tulburarea Tatianei nu mai cunoaște margini, ea simte că este stăpânită pe deplin de bucuria de a-și împărtași simțirile celui ales de inima ei. Crede că viața de până acum pe care o socotește goală, va căpăta un nou înțeles. Dar Oneghin, distant și plin de răceală, îi marturisește că dragostea ei nu îi spune nimic și că o căsătorie nu ar reprezenta pentru el decât o nesfârșită plictiseală. Decepționată și jignită, Tatiana se îndepărtează: visul de o clipă i s-a spulberat.

Actul II

Tabloul 4

Bal la familia Larin. Este aniversarea Tatianei și musafirii se prind în vârtejul valsului. Plictisit de petrecerea prea modestă fața de experiențele lui anterioare, Oneghin încearcă să se distanțeze făcând curte Olgăi. Poetul Lenski ia lucrurile în tragic, se stârnește o ceartă și, în cele din urmă, țâșnește provocarea la duel: cei doi prieteni se vor înfrunta cu armele în mână.

Tabloul 5

În zorii unei dimineți de iarnă, urmează să aibă loc confruntarea decisivă între Lenski și Oneghin. Cuprins de presimțiri sumbre, poetul își cântă starea sufletească înnegurată, apăsătoare. Sosirea lui Oneghin și regretele celor doi nu schimbă situația: orgoliul este mai presus de dorința lor de iertare și uitare. Peste o clipă, Lenski se prabușește, ucis de gloanțele lui Oneghin, și căințele nu mai slujesc la nimic.

Actul 3

Tabloul 6

Au trecut anii. Oneghin a plecat în străinătate să-și înăbușe remușcările. Tatiana, dezamăgită și resemnată, a acceptat cererea în căsătorie a vârstnicului cneaz Gremin, care o înconjoară cu bunătate și delicată afecțiune. Întors în țară, Oneghin vine la un bal în casa lui Gremin și este profund tulburat de revederea cu Tatiana. Retrăiește amintirile și își dă seama că dragostea izbucnește abia acum în pieptul lui.

Tabloul 7

Dându-și seama că în trecut se înșelase asupra sentimentelor sale față de Tatiana, Oneghin caută să-i recâștige dragostea. Fire integră, Tatiana îl respinge, cu toate că în sufletul său clocotește vechea pasiune. Ramas singur, Oneghin își deplânge viața irosită, realizând că nu a știut să înțeleagă la timp glasul dragostei adevărate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s