The Hundredth Monkey Effect


“Efectul celei de-a 100-a maimuțe”:

Sursă: http://fymaaa.blogspot.ro/2009/11/creierul-glo…

Efectul Celei de-a O Suta Maimuţe a fost făcut cunoscut de către biologul Lyall Watson, în cartea sa «Lifetide» (Cursul Vieţii), apărută în 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimuţele macac în mediul lor de viaţă, în anii ’50, au dat de un fenomen surprinzător.
Cartea lui a fost dusă la bun sfârşit printr-o lucrare foarte inspirată a lui Ken Keyes, din 1981, numită « Efectul Celei de-a O Suta Maimuţe ». În ea, Ken Keyes a făcut un apel fierbinte pentru terminarea Războiului Rece şi politica sa de distrugere reciprocă garantată. Aici, în cuvintele lui Ken Keyes, este o descriere a elementelor cheie ale Efectului Celei de-a O Suta Maimuţe.
Maimuţa japoneză, Macaca fuscata, a fost observată în mediul ei natural, timp de 30 de ani.
În 1952, pe insula Koshima, oamenii de ştiinţă au dat maimuţelor cartofi dulci, aruncându-i în nisip. Maimuţelor le-a plăcut gustul cartofilor dulci şi proaspeţi, însă murdăria de pe ei nu le-a plăcut.
O maimuţă în vârstă de 18 luni, numită Imo, a fost observată cum a putut rezolva problema, spălând cartofii într-un izvor din apropiere. A învăţat-o pe mama ei această şmecherie. Colegii ei de joacă au învăţat această nouă modalitate şi le-au învăţat şi ei pe mamele lor.

Această inovaţie culturală a fost preluată, rând pe rând, de către celelalte maimuţe, sub ochii cercetătorilor.

Între anii 1952 şi 1958 toate maimuţele tinere au învăţat să spele nisipul de pe cartofii dulci, ca să îi facă mai buni la gust.
Doar adulţii care şi-au imitat puii, au urmat această dezvoltare socială. Ceilalţi adulţi au continuat să mănânce cartofii dulci, murdari.
Apoi a început să se întâmple ceva. În toamna lui 1958, un anumit număr de maimuţe Koshima spălau cartofii dulci – numărul lor exact nu este cunoscut.
Să presupunem că, într-o dimineaţă, la răsăritul soarelui erau 99 de maimuţe pe insula Koshima, care au învăţat să-şi spele cartofii lor dulci.
Să presupunem, în continuare, că, mai târziu în acea dimineaţă, a o suta maimuţă a învăţat să spele cartofi.


Atunci s-a întâmplat!
Către seară, aproape toţi membrii cetei îşi spălau cartofii dulci, înainte de a-i mânca.
Energia adăugată de această a o suta maimuţă a creat cumva o breşă ideologică!
S-a observat însă ceva.
Un lucru extrem de surprinzător a fost că obiceiul spălării cartofilor dulci a trecut apoi peste mare.
Coloniile de maimuţe din alte insule şi comunitatea de maimuţe de pe insula principală de la Takasakiyama au început să-şi spele cartofii dulci.
Astfel, când un număr critic a achiziţionat o nouă cunoştinţă, această nouă cunoştinţă poate fi comunicată de la o minte la alta.
Chiar dacă numărul exact poate să varieze, acest fenomen al Celei de-a O Suta Maimuţe înseamnă că doar când un număr limitat cunoaşte o nouă modalitate, ea poate rămâne în proprietatea conştiinÎnsă există un punct în care, dacă o singură persoană mai achiziţionează acea cunoştinţă, câmpul prinde atâta putere, încât această cunoştinţă poate fi preluată aproape de toată lumea!”
Iniţial, Lyall Watson a studiat şi asamblat povestea din dovezile lăsate de cercetătorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atât de mult pe cercetători, ei n-au numărat câte maimuţe au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Aşa că Watson a propus un număr arbitrar, 99, şi a considerat că unul în plus, aşa-numita cea de-a o suta maimuţă, ar atinge masa critică de conştiinţă necesară pentru ca efectul să se declanşeze.

Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea, însă nu spre totalitatea maimuţelor. Maimuţele vârstnice, mai ales, au rămas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistând schimbării. Când noul model de comportament a apărut, dintr-o dată, în comunităţile de maimuţe pe celelalte insule, doar câteva maimuţe pe acele insule au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au început să imite noul comportament şi să demonstreze în faţa celor tineri şi impresionabili. Astfel, au început şi ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a o suta maimuţe.
Povestea pseudo-fenomenului paranormal “efectul celei de-a o suta maimuțe” a intrat in atenția publicului in 1975, mai întâi prin prefața cărții “Rhythms of Vision” a scriitorului antropolog, ocultist si producător de film, Lawrence Blair, ea fiind apoi popularizata in cartea “Lifetide” – “Cursul Vieții”, apăruta in 1979, al cărei autor este zoologul Lyall Watson. El, Watson este răspunzător pentru “relatările” despre cercetările primatologilor japonezi care studiau macacii in mediul lor natural de viața, din anii ’50 si care au dat de acest fenomen surprinzător, motivând ca aceștia au fost reticenți in a publica întreaga poveste de teama de ridicol. Iar “fenomenul” dezvăluit de Watson in cartea sa nu cuprinde decât câteva paragrafe care se întind doar pe doua pagini. La cinci ani după apariția cărţii lui Watson, factorul decisiv care a consacrat, a legitimat si a impus fenomenul ca autentic in mentalul colectiv, a fost o a doua apariție editoriala, si anume best-seller-ul despre războiul nuclear, numit chiar “The Hundredth Monkeys” – “A o suta maimuța”, al scriitorului Ken Keyes, urmat de un articol in The Brain/Mind Bulletin, de un film cu același nume si de încă un articol in Scientific Digest cu titlul “The Quantum Monkeys”.
ţelor acestor

oameni. In realitate, așa cum arata cercetările actuale detaliate ale lui Ronald Amundson, profesor de filozofie la the University of Hawai, inițiate asupra documentelor originale ale cercetătorilor japonezi si publicate in “the Whole Earth Review” in anul 1988, învățarea aceea progresiva, spontana si spectaculoasa care reiese din “studiu”, a fost de fapt una absolut naturala, petrecuta din aproape in aproape, intr-un timp normal de imitare reciproca si nicidecum accelerat, așa cum susține Watson. Si ca sa vezi surpriza! Conform datelor din studiul primatologilor japonezi, cele 100 de maimuțe erau in anul 1952, la începutul cercetării doar 20 de exemplare, si nu au depășit niciodată numărul de 59, cel puțin pana la data finalizării cercetărilor, in anul 1962. Ba mai mult! In anul 1958 când in mintea lui Lyall Watson tocmai se atinsese masa critica si cea de-a o suta maimuța învățase sa mănânce cartofi dulci spălați, de fapt la acea data doar doua maimuțe învățaseră sa spele cartofii – conform raportului oficial detaliat al japonezului Masoa Kawai, publicat in anul 1965.

Trecând peste amânuntul neglijabil ca observarea maimuțelor a durat doar 10 ani si nu 30, așa cum susține Watson, şi pentru ca lucrurile să rămână definitiv clare, ei bine, aflați atunci ca obiceiul spălării cartofilor dulci la inițiativa unei singure maimuțe, răspândit ulterior după spusele lui, atât in toate coloniile de pe insula Koshima, cat si in cele din insulele vecine, ei bine acest procedeu, se arata in studiile japoneze, a fost învățat prin mimetism doar de către câțiva indivizi de pe Koshima si nu de toți membri speciei de pe insula si din vecinătăți.

In fata acuzațiilor de frauda aduse de Ronald Amundson intr-un articol din 1985, un an mai târziu, zoologul Lyall Watson răspunde senin ca:
“a metaphor of my own making, based – as he (Amundson) rightly suggests – on very slim evidence and a great deal of hearsay. I have never pretended otherwise.”
De fapt, de dragul corectitudinii, trebuie sa admitem ca el si-a lăsat o portița de scăpare atunci când si-a lansat teoria, caci in toata fabulația lui, la un moment dat precizează:
” I am forced to improvise the details, but as near as I can tell, this is what seems to have happened. In the autumn of that year an unspecified number of monkeys on Koshima were washing sweet potatoes in the sea. . . . Let us say, for argument’s sake, that the number was ninety-nine and that at eleven o’clock on a Tuesday morning, one further convert was added to the fold in the usual way.”

Cum lucrează efectul celei de-a o suta maimuţe ?

Mecanismul acestei transferări a ideilor lucrează în acelaşi fel pentru maimuţe, ca şi pentru celelalte fiinţe conştiente. Noi trăim într-o atmosferă de minte globală. Creierul uman primeşte şi transmite, în mod constant, imagini şi informaţii către şi de la atmosfera mentală în care suntem cufundaţi.
Mintea globală, cunoscută şi sub denumirea dată de Jung, de “inconştient colectiv”, nu încetează să funcţioneze, din cauză că un număr mic de sceptici nu agreează efectele sale. Funcţionează la fel cum a funcţionat întotdeauna, pasând informaţia de la un individ la altul, pe baza frecvenţei lor comune de conştiinţă. Dacă maimuţele progresiste au avut o idee nouă, la fel au avut şi maimuţele progresiste de pe celelalte insule. Ele au rezonat pe aceeaşi frecvenţă a conştiinţei.


[b]Invenţiile sunt făcute, adeseori, concomitent de inventatori care nu sunt în contact fizic unii cu alţii. De exemplu, în 1941, Les Paul a proiectat şi construit prima chitară electrică, chiar când Leo Fender, de la Instrumente Muzicale Fender, făcea exact acelaşi lucru.
Aţi avut vreodată o idee şi apoi aţi văzut alţi oameni exprimând sau utilizând acea idee? Probabil v-aţi spus “Hei! Eu m-am gândit primul la asta!” Ei bine, acesta este modul în care mintea globală lucrează. Este o atmosferă pe care o împărţiţi cu toate celelalte fiinţe conştiente, însă intraţi pe tema şi frecvenţa minţii care vă interesează mai mult.[/b]

Ce înseamnă asta pentru tranziţie?

Când suficienţi oameni au trecut prin versiunea lor proprie a Tranziţiei spre noua conștiință, atunci masa critică va fi atinsă şi, dintr-o dată, toţi vor deveni conştienţi de Noua Realitate şi valorile lor vor fi centrate pe inimă.
Aceasta este ziua când valorile centrate pe inimă vor deveni centrul gândirii obişnuite, la marea majoritate a oamenilor. Aceasta este ziua în care omenirea va începe să privească înapoi la ce s-a schimbat şi să realizeze că o enormă tranziţie a avut loc.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s