ADEVARUL DESPRE RADACINILE NOASTRE D A C I A


Informatiile prezentate in acest film documentar rastoarna multe dintre teoriile pe care este construita istoria Romaniei. Filmul face parte dintr-un proiect mai amplu ce vizeaza recuperarea adevarului istoric.

Asa dupa cum veti constata, dovezile stiintifice la care se face referire si argumentatia bazata pe izvoare istorice autentice, aduc informatii inedite si extrem de valoroase, capabile sa determine o rescriere a istoriei acestui popor. Toate acestea sunt sustinute de personalitati si specialisti care merita cu adevarat sa fie ascultati: General (rez.) dr. Mircea Chelaru (fost Sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane), Dr. Napoleon Savescu (director fondator al Dacia Revival International Society), General (rez.) Nicolae Spiroiu (fost Ministru al Apararii Nationale), Prof. dr. Mihai Popescu (Biblioteca Militara Nationala), Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie Umana al Universitatii din Hamburg, Germania), Dr. Georgeta Cardos (cercetator stiintific biolog specialist genetica – Institutul Victor Babes), Prof. doctorand Sebastian Stanculescu (paleografie si antropologie culturala).
Rezultatele cercetarilor recente de paleogenetica realizate la Hamburg, Germania, pe oase si dinti din situri romanesti de acum 3000-5000 de ani, pun sub semnul intrebarii teoriile pe care se bazeaza istoria oficiala a Romaniei. Este actuala populatie a Romaniei continuatoarea populatiilor tracice si pretracice de acum 3000 – 5000 de ani? Suntem noi inruditi genetic cu italienii? Iata doar doua dintre multele intrebari tulburatoare la care acest film documentar doreste sa raspunda cu argumente bine intemeiate.

Recuperarea adevarului istoric este un demers indispensabil recuperarii demnitatii nationale. Dacii, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, asteapta sa li se faca dreptate!

(In data de 20 aprilie, la o luna si jumatate de la lansare, filmul a fost accesat de pe 285. 000 de IP-uri, doar pe youtube!)

Daniel Roxin

P.S. Multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui film documentar, in special prietenului meu Gabriel Vasilescu, care a facut o treaba excelenta!

Recuperarea adevarului istoric este un demers indispensabil recuperarii demnitatii nationale. Dacii, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, asteapta sa li se faca dreptate!

(In data de 20 aprilie, la o luna si jumatate de la lansare, filmul a fost accesat de pe 285. 000 de IP-uri, doar pe youtube!)

Daniel Roxin

P.S. Multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui film documentar, in special prietenului meu Gabriel Vasilescu, care a facut o treaba excelenta!




http://www.pelasgia.org/index.php?option=com_content&view=article&id=11&Itemid=28

One response to “ADEVARUL DESPRE RADACINILE NOASTRE D A C I A

  1. Istoria noastra .. care nu prea e de dorit sa se cunoasca !!!

    Subject: o istorie a noastra un pic diferita de ce ni s-a predat…

    “….M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor
    pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe
    ori sunt tinerii, sunt cei care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos,
    contestabil.
    Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de
    moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut… Deci pe ei îi îndemn
    să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

    Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă
    profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se
    întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi
    până dincolo de Nipru).
    Urmează altă întrebare:

    Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi
    dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la
    următoarea întrebare:

    Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau
    fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă,
    căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!
    Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite
    părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani
    din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică,
    Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei,
    Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui
    fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice
    de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii
    (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p..130). Şi ultima întrebare:

    Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric
    TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă,
    limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

    Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară
    şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de
    înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care,
    nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului
    daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în
    paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai
    limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…

    Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe
    Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi
    carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate”
    de soldaţii “romani”?

    După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”,
    ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească
    copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel
    decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii
    populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu
    “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi
    grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua
    limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite
    ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii
    romani năvălitori ce le-au înjosit căminele… La Centrul Cultural
    Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate,
    de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au
    învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui
    Traian!
    De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

    Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj
    despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă,
    nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă… de fapt tot
    dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu…. braţe tari”! Astfel
    de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai
    român nu!

    Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de
    numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani.
    86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar
    roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică,
    dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi
    întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii
    latina , atunci de la cine?- se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui
    Traian?

    Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după
    indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că
    Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au
    fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii
    vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai
    cei ce refuză să-l ştie.

    “Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza
    n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci,
    dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că
    95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50
    de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului
    daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei
    speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la
    concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

    Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici,
    în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică
    Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a
    început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra
    vechii Europe , locul de unde Europa a început să existe, am fost
    plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze
    la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii
    Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea “The Indo-European heritage”,
    apărută la Nelson-Hall Inc.,Publishers , 325 West Jack son Boulevard,
    Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a
    mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să
    nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc
    să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să
    le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent
    alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile
    cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain
    reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute
    şi mii de ani.

    Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind,
    nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să
    existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul
    Adam… Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele
    “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi
    “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări,
    dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V.
    Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia
    i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The
    History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod
    fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între
    paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în
    timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpatodunărean
    este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi
    patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic,
    când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe
    teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt
    descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa
    de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H., (vezi
    John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”,
    1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York ,
    10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni
    aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl
    ocupa ţara noastră, te decepţionează!

    Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie,
    Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie
    Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică
    daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică,
    ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau
    scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi
    executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase.
    Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de
    jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul
    ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele
    XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi
    slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor
    vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea
    luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind
    viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091,
    imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit
    de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate,
    domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de
    specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi
    descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână,
    latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu
    mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea
    ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant
    să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o
    mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales
    internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici
    urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi
    să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

    Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor
    latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne
    facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei
    lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare….

    Cu deosebită stimă,
    Dr. Napoleon Săvescu,
    Fondator & Preşedinte al “Dacia Revival International Society” of New York

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s