Prof. Acad. DINU C. GIURESCU ROMANI !


Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65%

UDMR-ul ( care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult )  nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici. 
Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie….. !
REMEMBER…

Daca sunteti patrioti, dati mai departe !
 
  DINU C. GIURESCU: “Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre”
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care
sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe
de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o
trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi
700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din
România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem?
Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1,
cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu
două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat
întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României.
Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!

Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două
tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea
teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre
ca români. Am să enumăr câteva argumente:
*
*Primul: regiunile de dezvoltare*, acel faimos proiect, din păcate al
UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de
arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
*
*Al doilea: statutul minorităţilor* care se pregăteşte. Dacă se adoptă,
prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii
teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în
Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la
graniţa cu Ungaria.
*
*Al treilea argument: legea arhivelor*, în speţă întoarcerea arhivelor la
emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul
a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi
dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş
propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale
Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi
ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a
unităţii Statelor Unite.
*
*
*Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă
europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât
8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau
ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de
principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi
istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea
acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru
minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm
şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o
şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate,    acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
*
*
*Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
*
*Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*,
personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru
acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac
ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau
autoritatea, primesc o amendă.
*
*
*Al şaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
*
*Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*.
Nu mai există, pur şi simplu.
*
*În al nouălea rând:* desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a
celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
*
*În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar*, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.

Peste toate – şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*.
Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze
Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica
Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era
clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un
regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât
orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul
beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun
fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân.
Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I
sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul
monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere
această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de
tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa
şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel.
Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le
desfiinţăm.

Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă
identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de
buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este
acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean,
aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră
romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric,
într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se
ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în
străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta
România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor
îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu
s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii
suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce
fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?

Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul
XII-XIII…
Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste
majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi
venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea.
În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul
regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea
când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost
voievodatul Ţării Romaneşti).

Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt
forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a
încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele
regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a
reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care
s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia,
încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă
cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.

Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru
destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca
un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie:
România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le
trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în
conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de
învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt
români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte
cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4
sau 5.

Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost
cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă
arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care
reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai
trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E
vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o
făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un
extras:

*„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38
din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de
Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru
raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare
Române. Articolul 1”*… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă
argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu
ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca
bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot
felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă
acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.

Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării
industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a
ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai
mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui
cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei
muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea
muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”*
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E
de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui
personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma.
Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se
joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării.
Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva,
dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care
le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul
de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră
din totdeauna.
*
*
*Autor:* Prof. Acad. DINU C. GIURESCU

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s