Saptamana Luminata


 

 

“După ce duminică au primit cu bucurie Sărbătoarea sărbătorilor – Învierea Domnului – pentru creştin-ortodocşi bucuria celui mai mare Praznic continuă în Săptămâna Luminată. În Noaptea de Înviere, credincioşii au mers la biserică, la slujbă, şi au dus acasă Lumina Sfântă. Lumânarea pascală nu este una oarecare, de aceea trebuie să o păstrăm cu grijă şi s-o aprindem în casă în vreme de necaz şi de primejdie, fiind simbolul Învierii şi al biruinţei Vieţii asupra Morţii. Înalt Prea Sfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, spune că lumânarea pascală “arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat. Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă şi ţinem această lumânare de la Înviere pentru că este cea care ne-a adus cea mai Sfântă Lumină şi o aprindem în vreme de primejdie”.

Săptămâna Luminată este una aparte, în care, prin Sfânta Înviere a Mântuitorului, “vieţii întru moarte îi ia locul viaţa întru înviere (anastasis), fără de care toată credinţa noastră ar fi în zadar” (cf. Corinteni 15, 14; 17) (Răzvan Codrescu – Ghid pascal), iar cântarea Sfintei Liturghii exprimă misterul mai presus de fire: “În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, toate umplându-le Cela ce eşti necuprins”.
În tradiţia populară, din Noaptea Sfintei Învieri a Mântuitorului, până în Duminica Tomei, se spune că poarta Edenului rămâne deschisă. Pogorându-Se la iad după dumnezeiasca Înviere, Domnul Iisus Hristos i-a eliberat pe Adam şi Eva şi pe drepţii din Vechiul Testament şi i-a dus în Rai. De altfel, în această perioadă, porţile împărăteşti ale sfântului altar sunt larg deschise, iar preoţii poartă veşminte albe, de sărbătoare. Din Noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la Cer, în biserică se cântă “Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”.

Se mai spune că, în Săptămâna Luminată, sufletele morţilor merg în Rai, iar porţile iadului, zdrobite prin Sfânta Lumină a Lui Hristos, sunt pecetluite. În Bucovina se zice că porţile Raiului rămân deschise până la Înălţarea Domnului. “În această săptămână, cerul este deschis, până la Ispas. Cine moare e fericit, căci merge drept la Dumnezeu.” (Elena Niculiţă Voronca – Datinile şi credinţele poporului român)

Biserica a rânduit ca slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată să fie oficiate după o rânduială specială, constituită din slujba Învierii, care exprimă biruinţa Vieţii asupra morţii. În loc de veşnica pomenire se cântă Canonul Învierii, din care redăm un fragment: “Hristos a înviat din morţi/ Cu moartea pre moarte călcând/ Şi celor din mormânturi/ Viaţă dăruindu-le. Cântarea a 3-a: Veniţi să bem băutură nouă/ Nu din piatră stearpă făcută cu minuni/ Ci din Izvorul nestricăciunii/ Care a izvorât din mormântul Lui Hristos/ Întru care ne întărim./ Hristos a înviat din morţi!/ Acum toate s-au umplut de lumină/ Şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt./ Deci să prăznuiască toată făptura/ Învierea lui Hristos,/ Întru care s-a întărit./ Hristos a înviat din morţi!”. Autorii cărora le este atribuit Canonul Învierii sunt Sfinţii Grigorie de Nazianz şi Ioan Damaschin.

Credincioşii vor întâmpina maine, vineri, cu smerenie Izvorul Tămăduirii. Totodată, în Biserica Ortodoxă a început perioada Penticostarului, care, pe lângă Triod şi Octoih, este una dintre cele trei etape ale Anului Bisericesc. Este intervalul cuprins între Învierea Mântuitorului şi prima duminică după Rusalii, iar denumirea vine de la cartea de cult numită Penticostar folosită din Noaptea de Înviere până la Duminica întâi după Rusalii. În timpul Penticostarului se înalţă cântări de bucurie: “Veniţi să ne luminăm, popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea Lui Hristos!”. Totodată, până la Înălţarea Domnului, credincioşii se salută cu urarea Hristos a înviat!”
Autor: LUMINITA CIOBANU : “Saptamana luminata”.

HRISTOS A ÎNVIAT ! :):):)

” Învierea Domnului Hristos se sărbătoreşte – poate ştiţi – aproape în fiecare duminică. Cu câteva excepţii, în fiecare duminică noi prăznuim Învierea Domnului Hristos, sărbătorim Învierea. Fiecare duminică este pentru noi un fel de Paşti: Paşti după Paşti, Paşti în prelungirea Paştilor. Dar avem şi o sărbătoare anume a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o prăznuire de peste an a Învierii Domnului Hristos, şi anume Paştile şi Săptămâna Luminată. Începând cu ziua întâi de Paşti şi în continuare toată săptămâna, până sâmbătă inclusiv, este numită Săptămâna Luminată, şi ea este culmea trăirii ortodoxe, este culmea spiritualităţii ortodoxe.

Spiritualitatea ortodoxă, deci inclusiv bucuria ortodoxă, se cuprinde în slujbele de la Sfintele Paşti şi din toată Săptămâna Luminată. Ştiţi că în Săptămâna Luminată, toată izbucnirea de bucurie de la Sfintele Paşti se pune în evidenţă în bucuria izvorâtă din Învierea Domnului Hristos. De aceea, rânduielile de la Sfintele Paşti se sărbătoresc, se oficiază nu numai când e vorba de slujba propriu-zisă, dar chiar dacă se întâmplă vreo înmormântare în Săptămâna Luminată, ca slujbă a înmormântării se face slujba de la Paşti. Ştiţi că în Biserica Ortodoxă sunt mai multe înmormântări: înmormântarea mirenilor (a credincioşilor de rând), înmormântarea copiilor (a pruncilor sub şapte ani), înmormântarea preoţilor de mir şi a diaconilor de mir, inmormântarea călugărilor şi înmormântarea din Săptămâna Luminată.

Deci înmormântarea din Săptămâna Luminată este, de fapt, slujba de la Paşti. Pentru că Biserica, în acea săptămână, n-are de spus altceva decât ceea ce spune la Paşti. Şi toate sunt învăluite de bucurie şi toate sunt o atmosferă de bucurie. Numai că, pentru atmosfera aceasta de bucurie, noi ne pregătim vreme de zece săptămâni, în timpul Triodului – sub îndrumarea Triodului, Triodul fiind o carte de slujbă a Bisericii noastre -, care se întinde, în slujire, pe timp de zece săptămâni, înaintea Sfintelor Paşti. Iar când ajungem la Sfintele Paşti, suntem pregătiţi prin slujbele din Triod pentru sărbătoarea cea mare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru bucuria cea nesfârşită din lumea aceasta, care ne aminteşte de Paştile cele mari şi preasfinţite, de Paştile cele veşnice.

Ceea ce se spune la Paşti este dătător de bucurie, prin atmosfera pe care o creează. De pildă: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”;
„Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”;
„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută, că Hristos a înviat, – fiţi atenţi! – Veselia cea veşnică.” Ce este Hristos? „Veselia cea veşnică”;
„Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice; şi săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri şi preamărit”.
Sunt nişte alcătuiri care sunt rânduite pentru vremea aceea, dar care ar trebui să intre în conştiinţa noastră de creştini ortodocşi, iar noi ar trebui să prăznuim Sfintele Paşti şi după ce trece sărbătoarea Paştilor; totdeauna să ducem o viaţă în care bucuria de Paşti să fie lucrătoare în viaţa noastră.

Arhim. Teofil Părăian – “Din ospaţul credinţei”.

One response to “Saptamana Luminata

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s