PSALMII


psamul1

 Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi cu pacatosii`n cale nu a stat şi pe scaunul ucigasilor n-a şezut;  Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.  Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, cel ce roada si o va da la vreme,a carei frunza nu, si ale carui fapte,toate, vor spori.
  Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa,nu! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. De aceea nu se vor ridica necredincioşii in  judecată, nici păcătoşii în sfatul celor drepţi. Că Domnul cunoaste calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. 

69 responses to “PSALMII

  1. Psalmul 111
    1. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.
    2. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvânta.
    3. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
    4. Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept.
    5. Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.
    6. intru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.
    7. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi.
    8. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului.
    9. Puterea lui se va înălţa întru slavă. 10. Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri.

    Psalmul 112
    1. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.
    2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.
    3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.
    4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.
    5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte
    6. Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?
    7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,
    8. Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.
    9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

    Psalmul 113
    1. La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,
    2. Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui.
    3. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
    4. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.
    5. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
    6. Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?
    7. De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob,
    8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
    9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău,
    10. Ca nu cumva să zică neamurile: “Unde este Dumnezeul lor?”
    11. Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.
    12. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti:
    13. Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;
    14. Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;
    15. Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
    16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
    17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
    18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
    19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
    20. Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,
    21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.
    22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri!
    23. Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
    24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
    25. Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,
    26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.

    Psalmul 114
    1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
    2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
    3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
    4. Şi numele Domnului am chemat: “O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!”
    5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
    6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
    7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
    8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
    9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

    Psalmul 115
    1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
    2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”
    3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
    4. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
    5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
    6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
    7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.
    8. Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.
    9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,
    10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

    Psalmul 116
    1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele;
    2. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

    Psalmul 117
    1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
    2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui.
    3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui.
    4. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
    5. În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare.
    6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
    7. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.
    8. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
    9. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.
    10. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
    11. Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
    12. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
    13. Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit.
    14. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire.
    15. Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: “Dreapta Domnului a făcut putere,
    16. Dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere!”
    17. Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
    18. Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.
    19. Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrând în ele voi lăuda pe Domnul.
    20. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.
    21. Te voi lăuda, că m-ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire.
    22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
    23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri.
    24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
    25. O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte!
    26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
    27. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
    28. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre mântuire.
    29. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

    Psalmul 118
    1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
    2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
    3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
    4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
    5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
    6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
    7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
    8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
    9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
    10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
    11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
    12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
    13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
    14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
    15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
    16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
    17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
    18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
    19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
    20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
    21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
    22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
    23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
    24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
    25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
    26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
    27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
    28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
    29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
    30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
    31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
    32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
    33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
    34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
    35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
    36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
    37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
    38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
    39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
    40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
    41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
    42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
    43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
    44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
    45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
    46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
    47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
    48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
    49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
    50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
    51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
    52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
    53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
    54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
    55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
    56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
    57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
    58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
    59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
    60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
    61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
    62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
    63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
    64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
    65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
    66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
    67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
    68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
    69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
    70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
    71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
    72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
    73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
    74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
    75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
    76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
    77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
    78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
    79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
    80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
    81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
    82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă vei mângâia?”
    83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
    84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
    85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
    86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
    87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
    88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
    89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
    90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
    91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
    92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
    93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
    94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
    95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
    96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
    97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
    98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
    99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
    100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
    101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
    102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
    103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
    104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
    105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
    106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
    107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
    108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
    109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
    110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
    111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
    112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
    113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
    114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
    115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
    116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
    117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
    118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
    119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
    120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
    121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
    122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
    123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
    124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
    125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
    126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
    127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
    128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
    129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
    130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
    131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
    132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
    133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
    134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
    135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
    136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
    137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
    138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
    139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
    140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
    141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
    142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
    143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
    144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
    145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
    146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
    147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
    148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
    149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
    150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
    151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
    152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
    153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
    154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
    155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
    156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
    157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
    158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
    159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
    160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
    161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
    162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
    163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
    164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
    165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
    166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
    167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
    168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
    169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
    170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
    171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
    172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
    173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
    174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
    175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
    176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

    Psalmul 119
    1. Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit.
    2. Doamne, izbăveşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.
    3. Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?
    4. Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic.
    5. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!
    6. Mult a pribegit sufletul meu.
    7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

    Psalmul 120
    1. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
    2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
    3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte.
    4. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.
    5. Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
    6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
    7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
    8. Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.

  2. Psalmul 121
    1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: “În casa Domnului vom merge!”
    2. Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime!
    3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns-unite.
    4. Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.
    5. Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.
    6. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
    7. Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.
    8. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.
    9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

    Psalmul 122
    1. Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
    2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
    3. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
    4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

    Psalmul 123
    1. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
    2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
    3. De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
    4. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
    5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
    6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor.
    7. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit.
    8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

    Psalmul 124
    1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
    2. Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.
    3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
    4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
    5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

    Psalmul 125
    1. Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.
    2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: “Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!”
    3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
    4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
    5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
    6. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

    Psalmul 126
    1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
    2. în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
    3. Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
    4. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
    5. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

    Psalmul 127
    1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
    2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!
    3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
    4. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
    5. “Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
    6. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

    Psalmul 128
    1. De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!
    2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.
    3. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;
    4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.
    5. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.
    6. Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
    7. Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,
    8. Şi trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea Domnului fie peste voi!” sau: “Vă binecuvântăm în numele Domnului!”

    Psalmul 129
    1. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
    2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
    3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
    4. Că la Tine este milostivirea.
    5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
    6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
    7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
    8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

    Psalmul 130
    1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
    2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
    3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!

  3. Psalmul 131
    1. Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.
    2. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
    3. Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
    4. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
    5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.
    6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.
    7. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
    8. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
    9. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
    10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.
    11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: “Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
    12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău”.
    13. Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
    14. “Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
    15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
    16. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
    17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
    18. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea”.

    Psalmul 132
    1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
    2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
    3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.

    Psalmul 133
    1. Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
    2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
    3. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

    Psalmul 134
    1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul,
    2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
    3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
    4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
    5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
    6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
    7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
    8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
    9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
    10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
    11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
    12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
    13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
    14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
    15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
    16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
    17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
    18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
    19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
    20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
    21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

    Psalmul 135
    1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
    2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
    3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
    4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
    5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
    6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
    7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
    8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
    9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
    10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
    11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
    12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
    13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
    14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
    15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
    16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
    17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
    18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
    19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
    20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
    21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
    22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
    23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
    24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
    25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
    26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

    Psalmul 136
    1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
    2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
    3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!”
    4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
    5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
    6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
    7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: “Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!”
    8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
    9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

    Psalmul 137
    1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.
    2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
    3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea.
    4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,
    5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
    6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.
    7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.
    8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

    Psalmul 138
    1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
    2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
    3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
    4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea
    5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
    6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.
    7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
    8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
    9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
    10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
    11. Şi am zis: “Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”.
    12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
    13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
    14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
    15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
    16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
    17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.
    18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
    19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!
    20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
    21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
    22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
    23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
    24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

    Psalmul 139
    1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
    2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
    3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
    4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
    5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
    6. Zis-am Domnului: “Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”.
    7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
    8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
    9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
    10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
    11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
    12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
    13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

    Psalmul 140
    1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
    2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
    3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
    4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
    5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
    6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
    7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
    8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
    9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
    10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

  4. Psalmul 141
    1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
    2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
    3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
    4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
    5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: “Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
    6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
    7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

    Psalmul 142
    1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
    2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
    3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
    4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
    5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
    6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
    7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
    8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
    9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
    10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
    11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
    12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

    Psalmul 143
    1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.
    2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
    3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el?
    4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
    5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege.
    6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i!
    7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor,
    8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii.
    9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie,
    10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
    11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
    12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.
    13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
    14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor.
    15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

    Psalmul 144
    1. Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului.
    2. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
    3. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit.
    4. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti.
    5. Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi
    6. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti.
    7. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura.
    8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
    9. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.
    10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvânteze.
    11. Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi.
    12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale.
    13. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale şi cuvios întru toate lucrurile Sale.
    14. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi.
    15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme.
    16. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii.
    17. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui.
    18. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr.
    19. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii.
    20. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde.
    21. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, zn veac şi în veacul veacului.

    Psalmul 145
    1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
    2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
    3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
    4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
    6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;
    7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;
    8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;
    9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
    10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

    Psalmul 146
    1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
    2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
    3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
    4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
    5. Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
    6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
    7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută;
    8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
    9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
    10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
    11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

    Psalmul 147
    1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
    2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
    3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
    4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;
    5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
    6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi?
    7. Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
    8. Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
    9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor.

    Psalmul 148
    1. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
    2. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.
    3. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
    4. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,
    5. Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
    6. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
    7. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile;
    8. Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui;
    9. Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
    10. Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare;
    11. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului;
    12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii,
    13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer.
    14. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

    Psalmul 149
    1. Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
    2. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.
    3. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.
    4. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi.
    5. Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
    6. Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,
    7. Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare,
    8. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
    9. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

    Psalmul 150
    1. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
    2. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
    3. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
    4. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
    5. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
    6. Toată suflarea să laude pe Domnul!

    Psalmul 151
    1. Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu.
    2. Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit psaltirea.
    3. Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va auzi.
    4. El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
    5. Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii Domnul.
    6. Ieşit-am în întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu idolii lui.
    7. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am taiat capul şi am ridicat ocara de pe fii lui Israel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s