ROMANIA JEFUITA


Practic, Jaful a inceput de pe acolo, de la periferii, pentru ca sa se termine in zona buzunarului cetateanului de rand. Se rade tot, sa nu ne mai ramana nimic …
În decembrie ’89, România era într-o situaţie paradoxală. Pe de-o parte, populaţia răbda de foame – pe de altă parte, Republica Socialistă România avea în conturi două miliarde de dolari cash (bani care vor dispărea în anii ’90). Mai mult, în afară de aceşti bani, România avea investiţii şi datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Şi, ca paradoxul să fie total, România nu mai avea datorii externe.

“Ai noştri nu mănâncă măsline”. Opt ani de foame, pentru plata datoriei externe  Error! Filename not specified.
Povestea începe în anii ’70, când statul român se împrumută masiv pentru industrializarea forţată a ţării, dar şi pentru investiţii externe megalomanice. Dorinţa lui Ceauşescu era ca România să devină o putere politică şi economică importantă, iar el – un lider mondial.La început, totul părea să meargă bine, dar în urma unor tranzacţii speculative cu grâu şi petrol, ţara intră în blocaj financiar şi încetare de plăţi. În septembrie 1981, România lui Ceauşescu atingea vârful datoriei externe: 10,17 miliarde de dolari. Ştefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comerţ exterior la acea vreme, îşi aminteşte foarte clar momentul. Statul comunist nu mai avea bani nici pentru cele mai elementare plăţi.

“Atunci ne găseam în situaţia în care şi piloţii primeau bani în servietă, ca să plătească aterizarea şi decolarea de pe aeroporturile străine”, spune fostul ministru.România ajunsese la mâna celor mai mari state creditoare adunate în Clubul de la Paris şi Fondul Monetar Internaţional. Negocierile au fost foarte dure. Sub presiune, Nicolae Ceauşescu ia o hotărâre pe care unii o consideră eroică, alţii criminală: plata tuturor datoriilor externe înainte de termen. Ştefan Andrei povesteşte că, deşi FMI-ul cerea penalizări pentru plăţi anticipate, Ceauşescu, împins şi de Elena Ceauşescu, au hotărât să plătim chiar dacă pierdem.
Pentru plata datoriei, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării ia calea exportului. Coada la mâncare devine un obicei. Se instituie raţionalizarea produselor de bază, iar benzina şi alimente ca pâinea, uleiul, zahărul şi făina încep să fie distribuite pe cartele. Despre portocale sau măsline, românii auzeau la sărbători.

“El, acolo la Scorniceşti, nu mânca măsline. Puteam să dăm tractoare şi să luăm măsline din Grecia, dar el a spus «Nu, dragă, lasă. Ai noştri nu mănâncă măsline»”, îşi aminteşte Andrei.Visul socialist de a deveni cămătarii lumii

În paralel cu plata datoriilor externe prin eforturi inumane din partea populaţiei, se continuă şi investiţiile în alte ţări. Şi cei din anturajul dictatorului erau îngrijoraţi. Ion Coman era secretarul Comitetului Central al PCR , responsabil de gospodaria de partid. “În discuţia pe care am avut-o eu cu el în octombrie 1989, în urma unei situaţii mai deosebite a temperaturii, spunându-i «Există un pic de nemulţumire, daţi un pic de căldură, pentru că e frig, în special pentru cei mici», răspunsul lui a fost: «Mai răbdăm încă puţin, avem două miliarde de dolari în bancă, avem creanţe de 5-6-7 miliarde de dolari, facem noi o bancă şi dăm noi cu dobândă mică ţărilor în curs de dezvoltare»”.

România devine o bancă pentru ţările în curs de dezvoltare. În timp ce la Timişoara începea revoluţia, Ceauşescu era în Iran . “Voia Ceauşescu, împreună cu iranienii, să facă aşa o bancă şi să-şi scoată pârleala, dacă mi se scuză expresia, să devină ei cămătarii lumii”, spune Bogdan Baltazar – fost director în Ministerul Afacerilor Externe pe zona Africa şi Orientul Mijlociu.

În aprilie 1989, Nicolae Ceauşescu anunţă rambursarea integrală a creditelor internaţionale, spre bucuria întregului popor. România scăpase de datorii şi avea investiţii uriaşe. 8 luni mai târziu, Ceauşescu moare şi, odată cu el, mor şi investiţiile. “În totalitate, după calculele pe care noi le-am făcut la vremea respectivă, imediat după decembrie 1989, erau 8,6 miliarde dolari SUA”, spune Ioan Pârgaru – fost director la Direcţia de Comerţ Exterior.
Aproape 9 miliarde de dolari s-au investit în întreaga lume. Acum, în 2011, datele oficiale vorbesc de doar 2 miliarde şi jumătate de dolari. Diferenţa nu a fost recuperată de români, ci ori a fost ştearsă, ori s-a pierdut.

Cum am exportat în Africa “Palatul pionierilor”. 170 de milioane şi cadoul frumos al românilor
Africa, Sudan . Am pornit pe urma banilor României pe cel mai sângeros tărâm din ultimii 50 de ani. Când spui Sudan , spui malarie, febra galbenă, instabilitate politică, sărăcie, războaie civile şi genocidul de la Darfur . În Sudan , România a construit fabrici, instalaţii petroliere, clădiri pentru instituţiile statului, case. În total, Sudanul ne datorează 170 de milioane de dolari.
De cum am pus piciorul în Sudan au început restricţiile. Mai peste tot îţi este interzis să filmezi, pentru a nu scoate la iveală problemele din această ţară . Singurul loc în care poţi filma liniştit este clădirea parlamentului din capitala Khartoum . Este mândria Sudanului şi a fost construită în anii ’70 de români, pe banii românilor. Arhitectura ne este familiară, semn că pe undeva mâna lungă a comunismului românesc a ajuns departe. Casa poporului din Khartoum nu seamănă cu Casa Poporului din Bucureşti, ci poate cu Palatul Pionierilor, aşa cum era pe vremuri. Oficialii sudanezi o numesc “un cadou foarte frumos” şi spun că sudanezii simpatizează românii.
Relaţiile cu Sudanul s-au poticnit înainte de căderea lui Ceauşescu. Din anii ’80, au avut loc nenumărate conflicte între nordul dominat de musulmani şi sudul populat de triburi care încercau să obţină independenţa. După un conflict care a durat aproape 20 de ani şi a făcut nenumărate victime, beligeranţii au semnat un acord. Din iulie anul acesta, Sudanul se va despărţi în două ţari, cel mai probabil Sudanul de Sud şi Sudanul de Nord. În noile condiţii, este foarte greu de spus dacă România va mai putea recupera ceva din cele 170 de milioane de dolari. Care dintre cele două noi state va plăti datoria?
Oficial, habar n-avem cine şi cât ne datorează
“Sudanul este o ţară care a refuzat negocierea datoriei şi plata datoriei de foarte mulţi ani”, spune Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei şi Finanţelor. Cine ar trebui să se ocupe în România de recuperarea acestor datorii? Dupa numeroase solicitari, Ministerul de Externe a dat un răspuns la întrebarea noastra: “Ceea ce vă recomand este să vă adresaţi instituţiei competente în domeniu, respectiv MEC, în calitatea sa de urmaş istoric al tuturor ministerelor cu profil industrial din epoca socialistă”, ne-a transmis Doris Mircea-Director Comunicare în MAE. La Ministerul Economiei, nimeni nu ştia nimic, aşa că am încercat la Ministerul Finanţelor. Răspuns? Personalul abilitat are agenda încărcată.
Răzvan Orăşanu, fost şef la Agenţia de Valorificare a Activelor Statului, ne lămureşte de ce acest subiect este un cartof fierbinte, pasat de la o instituţie la alta: “Statul român, şi v-o spun cu toată răspunderea, nu are în momentul de faţă un bilanţ complet al tuturor bunurilor, acţiunilor şi creanţelor pe care le deţine”. Şi mai grav este că multe ţări care ne sunt datoare nici nu mai apar în listele oficiale. Ioan Pârgaru, fost şef al Comerţului Exterior spune că lipsesc Sri Lanka , Bangladesh , Filipine, Maroc şi multe altele. Completează Ştefan Andrei: “Noi am avut active de vreo 100 de milioane convertibile cu Polonia, 60 de milioane cu Bulgaria şi vreo 100 şi ceva de milioane cu Rusia. Astea nu apar nicăieri”.

Sudanul ne recomandă soluţia indiană
În biroul lui Al Wassila Al Samani, fost ministru de extrerne şi actual ministru al resurselor umane din Sudan , aflăm şi punctul de vedere oficial. Sudanul nu se mai gândeşte să plătească datoria: “Datoriile, da, avem datorii. Dar de când provin ele, din ce an? Mai mult de 30 de ani. Şi vă dau un exemplu, avem datorii la India … Când am vorbit cu ei despre îngheţarea sau uitarea lor, datoriile au reînnoit comerţul. Datoriile Sudanului erau de 50 de milioane, acum indienii au uitat de ele, acum au investit mai mult de 7 miliarde în Sudan, şi cu siguranţă din 2002, de când au devenit foarte activi în Sudan, ei au făcut foarte mulţi bani. Asta vrem şi de la România. În perioada când am fost ministru de Externe, când am vizitat România le-am spus: lăsaţi datoriile acum şi începeţi să faceţi activităţi comerciale. Veţi face mult mai mulţi bani decât aveaţi de luat. Uitaţi de ele când veniţi să faceţi afaceri aici. Pentru că banii pe care o să-i faceţi sunt …Oh, my God! V-am spus experienţa Indiei”.
Soluţia de a recupera banii prin investiţii se pare că nu a fost luată în calcul de autorităţile de la Bucureşti. După multe insistenţe, reuşim să ne întâlnim cu un responsabil din partea Ministerului de Finanţe. “Rolul Ministerului de Finante este de a recupera creanţa. Noi avem un stoc de creanţe moştenit din ’94 pe care noi trebuie să-l recuperăm”, ne-a declarat Bogdan Drăgoi, secretar de stat care se ocupă de recuperarea datoriilor.

Reluarea afacerilor şi ideea proastă a lui Omar Hayssam
Şi totuşi au existat încercări de a recupera datoria din Sudan . Dar nu din partea statului român. La începutul anilor 2000, în Sudan a fost un boom al petrolului. Câţiva oameni de afaceri au simţit oportunitatea. Este celebră o fotografie din bazarul din Khartoum în care apar Dinu Patriciu, Omar Hayssam şi fostul consilier prezidential Dorin Marian. “Patriciu s-a dus acolo să concesioneze nişte câmpuri petrolifere. Eu aş fi fost de acord şi să preia Patriciu, căci se putea prelua de la el o parte din această creanţă. Numai că nu ştiu de ce nu s-a finalizat şi asta”, spune Ioan Pârgaru. Din surse locale am aflat că afacerea românilor în Sudan n-a mai avut loc din cauza lui Omar Hayssam, care a încercat să vândă arme rebelilor din sud. Hayssam a fost expulzat imediat”.
Săracii care produc 75 de tone de aur pe an
Sudanul este sarac doar pentru sudanezii de rând şi poate pentru români, atunci când vine vorba de datorii. Preşedintele celei mai importante companii petroliere ne-a primit cu zâmbetul pe buze. El spune că exportă 500.000 de barili/zi, adică de doua ori mai mult decât consumul zilnic al României. Mare parte din infrastructura petrolieră sudaneză este făcută de români, dar petrolul sudanez n-a ajuns niciodată la noi. “Pot să vă spun că avem resurse mari de petrol, sunt miliarde de barili, avem rezerve foarte mari de gaz natural în Marea Roşie şi avem foarte mari descoperiri. La sfârşitul acestui an cred că vom deveni ţara africană cu cel mai mare export de aur; producţia noastră anuală este de 75 de tone de aur. Avem si alte resurse minerale”, spune petrolistul sudanez. O tonă de aur valotează acum în jur de 46 de milioane de dolari, aşa că datoria Sudanului faţă de România ar putea fi acoperită cu doar 4 tone de aur.
Cadou de două miliarde făcut în 2005 Irakului
În 2005, datoria Irakului catre Romania era de 2,6 miliarde de dolari. Relaţia privilegiată pe care Nicolae Ceauşescu a avut-o cu Sadam Hussein a făcut ca România să investească enorm în Irak. Noi le-am făcut drumuri, foraje petroliere, căi ferate, fabrici de ciment şi de armament, lucrări de irigaţii. Ce s-a întâmplat cu banii din toate acestea? Clubul de la Paris, aceeaşi instanţă care în 1981 obliga România să-şi plătească datoriile, în 2005 ne-a cerut să iertăm datoria statului irakian în proporţie de 80% – adică mai bine de 2 miliarde de dolari, iar restul datoriei a fost eşalonat pe 23 de ani cu 5 ani de graţie. Prin urmare, irakul işi termină de plătit datoriile abia în 2028.

“Unde a greşit România, după opinia mea, a greşit acolo unde nu a cerut o implicare mai consistentă în procesul de reconstrucţive a Irakului. Au fost ţări care au obţinut garanţii serioase în procesul de reconstrucţie, în legătură cu accesul la resursele Irakului, şi cu accesul companiilor din ţările respective la procesul de reconstrucţie, care compensau în oarecare măsură anularea sau reducerile de datorii ale Irakului”, spune Varujan Vosganian.
În 2007, chiar ministrul Vosganian a semnat un acord prin care datoria externa a Mozambicului fata de Romania era redusă cu 90%. De la 140 de milioane de dolari – ne-am mulţumit cu 14.

Un miliard îngropat la Krivoi Rog
Krivoi Rog , Ucraina. Un loc în care România a investit enorm: aproape un miliard de dolari. Acum, această investiţie nici măcar nu apare pe vreo listă oficială pentru recuperare.
Dolinska. Un oraş ucrainean cu 20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de România. Pentru cei mai mulţi dintre noi, numele nu înseamnă nimic. Oraşul este construit de români. Noi le-am făcut spitalul, noi şcoala, primăria, blocurile şi drumurile. Lângă oraş se întinde combinatul, un colos pe 1.300 de hectare. Povestea eşecului de la Krivoi Rog începe în 1986, când cinci ţări socialiste au început lucrările la acest obiectiv imens. În ’97, ucrainienii au oprit lucrările şi acolo totul s-a transformat într-o ţintă pentru hoţi. Statul român încă mai plăteşte două milioane de dolari pe an pentru paza şi conservarea mamutului industrial.

O afacere comunistă din 1997
Şi în ţara lui Fidel Castro România a investit enorm. De la armament, la tractoare sau camioane. Pe vremuri, primeam tutun sau zahăr cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depăşeşte un miliar de dolari.
Unul dintre cele mai importante obiective făcute de români acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas. Partea română a livrat utilaje pentru acest combinat. Iar plata pentru produsele livrate acolo trebuia să se facă în produse de nichel şi cobalt, începând cu anul 1997. Cubanezii au îngheţat relaţiile cu noi şi, deşi recunosc datoria istorică, încearcă s-o uite.

Exportatorii lui Ceauşescu – primii superpatroni
Neglijată de autorităţile noastre, din incompetenţă sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mană cerească pentru mai multe companii private. Fostele firme de comerţ exterior, multe dintre ele – anexe ale securităţii, au intrat în acest joc sau, mai bine zis, n-au ieşit. Aşa se face că, după revoluţie, aceste firmele ale statului s-au privatizat şi au recuperat datoriile României diect în conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru.
În regimul Ceauşescu, toate contractele treceau prin intreprinderile de comerţ exterior. După 22 decembrie ’89, când deja aveau contractele pentru 1990, au luat legătura cu partenerii: “Mon cher, la noi aici e libertate deplină, aşa că eu mă ocup să se achite, întreprinderile să facă produse şi dumneata îmi dai mie banii” – face reconstituirea un responsabil din Finanţe. “În această situaţie, cel mai bine e sa creezi haos. Ca să poţi să lucrezi. A dispărut arhiva ministerului comerţului exterior.”
Cazul Siriei este relevant. România a făcut acolo rafinării, fabrici de ciment, combinate chimice, irigaţii pe mii de hectare. Investiţiile s-au derulat prin Industrial Export – o companie a statului. În 1990, datoria Siriei se ridica la 100 de milioane de dolari. După revoluţie, Industrial Export a recuperat în conturile proprii 36 de milioane de dolari. Statul român plătise totul: utilajul făcut de Grivita Rosie, transportul, oamenii care au lucrat acolo.

Cum am scăpat de comoara de la Murzuk
Libia. Relaţia deosebită a lui Ceauşescu cu colonelul Gaddafi a fost fructificată în nenumărate contracte comerciale. Noi am făcut în Libia drumuri, zeci de şcoli, sute de blocuri, am exportat arme. Libienii au fost mărinimoşi: au permis românilor să concesioneze un câmp petrolifer, Murzuk, pe 20 de ani, cu posibilitate de prelungire. Până în 1993, statul român a investit acolo peste 50 de milioane de dolari. Guvernul Văcăroiu vinde apoi concesiunea unor spanioli. Tranzacţia se derulează prin Rompetrol, companie a statului. O parte din plată se face la încheierea tranzacţiei, restul de bani – 85 de milioane de dolari – urmând să fie plătit în timp. Rompetrol se privatizează, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci în conturile companiei.
“Cea de-a doua tranşă nu a mai intrat în contul statului, motiv pentru care statul român este parte în procesul cu Rompetrol – de data asta societate privată – pentru recuperarea sumei de 88 de milioane de dolari plus 200 de milioane de lei, care de fapt reprezintă stoc şi dobânzi”, Bogdan Dragoi, secretarul de stat de la Finanţe.
Reprezentanţii companiei petroliere sunt cât se poate de fermi: nu au de gând să dea statului nici un ban: “În principiu, societatea se privatizează cu drepturile şi obligaţiile pe care le avea înainte de privatizare. Singura diferenţă poate fi atunci când statul român, cel care vinde, îşi rezervă un anume drept sau obligaţie, ceea ce nu s-a întâmplat”. Aşa că, incompetenţa sau interesul celor de la Finante adaugă noi sume pe lista banilor pierduţi de România. Mai trebuie precizat doar că, din zăcămintele din Marzuk, s-a scos doar anul trecut petrol de peste 1 miliard şi jumatate de dolari.
Răspunsul năucitor al lui Ghaddafi, în anii ’90: “Nu discut decât cu Ceauşescu”
În plus, din Libia au mai rămas de recuperat şi alte câteva zeci de milioane de dolari pentru drumurile făcute de romani. Dupa ’90, răspunsul lui Gaddafi a fost năucitor: voia să discute doar cu Ceauşescu. Povesteşte Ştefan Andrei: “Când s-au dus acolo să discute problema cu libienii, ştii care a fost răspunsul lor? Preşedintele Ghaddafi a zis că are nişte înţelegerie special cu Ceauşescu – vine Ceauşescu aici sau vine el la Bucureşti, la întâlnirea cu Ceauşescu. Ce să mai discute…”

Cele 470 milioane de dolari cu care ne-am spălat rufele
Egiptul ne datora, în ’89, 470 de milioane de dolari. Acum, datoria a dispărut.
“Cel puţin în perioada în care eram ministru de Externe, a fost o astfel de înţelegere cu Egiptul care şi-a reglementat datoria faţă de România prin exporturi”, spune Teodor Melescanu. Înainte de 1989, România construise în Egipt fabrici de ciment şi de produse chimice, a construit linii electrice de înaltă tensiune, conducte de alimentare cu apă pe zeci de kilometri. În schimbul acestor investiţii costisitoare, am primit în anii ’90… detergenţi de tip Jax şi Smash, sau insecticide.

Fostul deputat PSD Iosif Armaş este unul dintre numeroşii afacerişti care au profitat de pe urma datoriilor pe care le avem de încasat. Numele lui Armaş este asociat printre altele cu distrugerea staţiunii Băile Herculane, pe care a cumparat-o în condiţii dubioase în 2001. Cu doi ani înainte, în timpul guvernului Isărescu, s-a prezentat la Ministerul de Finanţe şi şi-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de ruble, echivalentul a 72 de milioane de dolari din Vietnam. “Eu am lucrat cu un coleg străin care făcea aşa ceva şi atunci am zis hai să încerc şi eu. Şi normal că am depus o cerere la Ministerul de Finanţe, am primit creanţa din Vietnam care a fost dolar pe dolar”, ne-a declarat omul de afaceri Iosif Armas. Rezultatul: din 72 de milioane, noi ne-am ales cu orez în valoare de 18 milioane de dolari pe care l-a vândut Armaş.

Recuperarea creanţelor româneşti cu o firmă care nu există
Investiţiile lui Nicolae Ceauşescu se regăsesc şi pe malurile Tamisei. Şi asta pentru că în Londra sunt multe firme care au încercat să cumpere creanţe pe care le avea România. Unele chiar au reuşit. Este foarte interesant cum datoria Angolei, estimată la aproape 20 de milioane de dolari, s-a plimbat la mai multe companii, în mai multe ţări. În 1998, în timpul guvernului Radu Vasile, se cesionează datoria Angolei către Cobbham International Investements. În anul 2000, aceeaşi datorie este dată firmei Argirom, condusă de Iosif Armaş, care se obliga să plătească 15 la sută din valoarea iniţială, adică în jur de 2,7 milioane dolari. În 2003, guvernul Năstase cesionează datoria firmei Maxima Grup. Undeva, firul se rupe…
Am căutat la Londra o firmă care se cheamă Maxima Grup PLC. În registrul companiilor din Marea Britanie, nu există nicio firmă cu datele acestea. Datele apar însă în hotărârea guvernului român. Maxima Grup nici nu-şi putea găsi un sediu mai bun decât aproape de noul Scotland Yard. E oarecum normal, deoarece în firmă se pare că sunt băgaţi şi nişte foşti poliţişti. Administratorii clădirii nu au auzit în viaţa lor de această firmă: “N-a fost niciodata firma asta aici”, ne-au declarat telefonic. Atunci, se pune întrebarea cui a vândut România datoria pe care o avea în Angola : unei firme fantomă, unei firme care a dat o adresă greşită? Sau cineva din guvernul României a trecut pe hotărârea de guvern o adresă greşită… Sunt întrebări la care, normal, răspunsul trebuie să fie tot în România.
Gheorghe Piperea, avocat specializat în drept comercial, explică: “Există pe plan internaţional două sau trei locuri unde chiar există burse ale acestor creanţe. Unde se circularizează, se vând aceste creanţe. Nu s-a făcut acest lucru pentru că probabil sunt foarte multe lucruri de ocultat în privinţa acestor creanţe”. Problema e că pe bursă nu se mai pot da şi lua comisioane.
Guvernanţii Romaniei au vândut creanţe într-o totală lipsă de transparenţă. Pe ascuns, fără licitatii. Banii munciti de români înainte de 1989 s-au scurs în buzunarele speculanţilor.
Datoria Zambiei către România şi scandalul londonez
În lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la ţări aflate în imposibilitatea de a se apăra. Aceste companii – un fel de fonduri de investiţii în datorii – au fost numite Fondurile Vulturului. Tim Jones lucrează pentru o organizaţie non-guvernamentală britanică înfiinţată pentru a lupta împotriva acestor fonduri. Un scandal imens, care a avut în centru România şi Zambia , a fost declanşat acum câţiva ani la Londra. Pe malurile Dâmboviţei nu s-a auzit însă nimic.
Când datoriile Zambiei au început să fie şterse de anumite guverne, câteva companii private au cumpărat datoriile pentru bani foarte puţini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumpărat datoria către România. Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, către “Donegal”, o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei la un preţ cu puţin peste 3 milioane de dolari. Adică 10 la sută din valoarea datoriei.
Donegal International a dat în judecată Zambia şi a cerut să îi fie plătite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le răscumpărase de la România. “Ei au cumpărat de la România pentru 4 milioane de dolari şi apoi au dat în judecată în Tribunalul britanic guvernul din Zambia . Până la urmă au reuşit să câştige 15 milioane de dolari”, spune Tim Jones. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru România? Un minus de 27 de milioane.
Cazul a fost extrem de controversat. Însuşi primierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine împotriva practicilor prin care speculanţii de creanţe se îmbogăţesc: “Condamnăm perversitatea cu care Fondurile vulturului (“Vulture funds”) cumpără datorii la preţuri reduse şi fac profit dând în judecată ţara debitoare pentru a obţine un câştig ieşit din comun şi imoral. Este revoltător!”
La presiunea mass-media şi a organizaţiilor non-guvernamentale, legislaţia a fost schimbată . De anul trecut, nici o companie britanică nu mai poate cumpăra datorii în contul ţărilor africane sau al celor din lumea a treia.
Măsura luată de britanici a avut ecou şi în România. Ministerul de Finanţe refuză acum să mai negocieze cedarea creanţelor. Nu mai cedează creanţe, dar nici nu face mare lucru pentru recuperarea datoriilor. Miliarde de dolari. Multe din ţările care au datorii către noi au posibilitatea să plătească. Dar nu o fac pentru că la noi nici măcar nu se ştie bine cine ar trebui să se ocupe de acestă problemă. Aşa că nu ne recuperăm banii, dar ne împrumutăm. România datorează altora mai bine de 90 de miliarde de euro.

 

 

2 responses to “ROMANIA JEFUITA

  1. Anul 2012 este anul scriitorului Ion Luca Caragiale. La 30 ianuarie a.c. s-au împlinit 160 de ani de la naşterea lui Caragiale, în Cartierul Haimanale din Ploieşti, iar la 9 iunie a.c. va fi comemorat la 100 de ani de la moartea sa, la Berlin. Fiind anul Caragiale, komisarii străini şi liderii Regimului Băsescu-Boc le reamintesc românilor celebrele personaje şi întîmplări din opera marelui dramaturg. În ultimele zile ale lunii ianuarie a.c., a fost găsită scrisoarea pierdută, scrisoarea de intenţie, adusă la Bucureşti de delegaţia Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.), Băncii Mondiale şi Comisiei Europene.
    Aceasta va fi semnată de Guvernul Boc V şi eternul guvernator al Băncii Naţionale, întotdeauna rezervă sigură de prim-ministru, conform sondajelor mincinoase şi analiştilor politici alogeni. S-a instituit codul portocaliu de alertă pe tot teritoriul României pentru găsirea scrisorii pierdute de komisari înaintea chefului, din 28-29 ianuarie a.c., de la Buşteni. Pe surse, s-a aflat că, prin noua scrisoare de intenţie, Regimul Băsescu-Boc solicită încă un împrumut de 1 miliard de euro, care să fie acordat ca ajutor de stat unei firme private străine, Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.) ca să poată începe jefuirea celui mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare. Înainte de pierderea scrisorii, delegaţia Băncii Mondiale a fost primită de preşedintele Băsescu, care a recunoscut că va fi luat împrumutul de 1 miliard de euro. Informaţia a fost confirmată de alogenul Gheorghe Gherghina, veşnicul secretar de Stat din Ministerul Finanţelor, sub toate guvernele, care a declarat că împrumutul de 1 miliard euro de la Banca Mondială este destinat, chipurile, să acopere deficitul bugetar de la sfîrşitul anului 2012, care s-ar putea să fie excedent bugetar. Curat murdar! Cei care vor decide împumutul de 1 miliard de euro de la Banca Mondială şi/sau ajutoare de la guvern pentru R.M.G.C., ca să jefuiască zăcămîntul de la Roşia Montană, trebuie să fie demişi din funcţii şi arestaţi imediat pentru subminarea economiei naţionale. Dintr-o altă scrisoare pierdută a Guvernului Boc V rezultă că în rezerva bugetară pe acest an a fost prevăzută o sumă uriaşă pentru finanţarea parteneriatului public-privat cu R.M.G.C. Acest parteneriat, între mafioţi, prevede următoarele: după închiderea minei de la Roşia Montană în anul 2006 (pentru prima dată în ultimii 5.000 de ani) la cererea expresă a R.M.G.C., sub pretextul că este nerentabilă, acum Guvernul României va finanţa exploatarea celui mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare, evaluat la peste 100 miliarde euro; este proiectată o exploatare de suprafaţă prin folosirea a 150.000.000 kg dinamită şi 200.000.000 kg cianură; vor fi dinamitate vestigiile arheologice unice în lume, monumentele istorice, bisericile, cimitirele, proprietăţile cetăţenilor; întregul zăcămînt, sub formă de concentrat miner va fi scos din România, iar Statul Român nu are acces la informaţiile privind bogăţiile extrase; Poporul Român nu are dreptul la nici un gram din zăcămîntul de la Roşia Montană; R.M.G.C. va plăti o redevenţă de numai 4% (cea mai mică din lume) şi numai pentru aur, celelalte cantităţi, inclusiv cel mai mare zăcămînt de wolfram de pe Planetă, sînt date gratuit mafiei internaţionale; în Bugetul Statului vor intra 0,6% din dividende, o nimica toată! Guvernanţii şi avocatul prezidenţial al R.M.G.C. mint cu neruşinare despre avantajele pentru Poporul Român şi Bugetul de Stat, care vor fi aduse de exploatarea cu cianuri şi jefuirea de către străini a celui mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare, aflat în cea mai veche exploatare minieră de pe glob, la Roşia Montană. În legătură cu proiectul R.M.G.C., trebuie întrebaţi preşedintele Băsescu şi premierul Boc: ce moştenire lasă ei urmaşilor noştri? O bombă ecologică pe o suprafaţă de 360 ha, plină cu cianuri, sau o comoară uriaşă, care să fie exploatată mii de ani? Molipsindu-se de la unele personaje celebre ale lui Caragiale, preşedintele Băsescu a declarat public (în 31 ianuarie a.c.) că nu îl interesează aurul şi zăcămîntul de la Roşia Montană, ci numai cele 250 locuri de muncă. Curat murdar! În cazul în care Ministerul Mediului acordă avizul de mediu pentru proiectul R.M.G.C., va trebui ca Parchetul să treacă urgent la arestări pentru tentativă de genocid! Membrii Guvernului Boc V, care vor vota hotărîrea pentru începerea proiectului R.M.G.C., pot fi siguri că vor fi arestaţi şi judecaţi, iar averile lor trebuie confiscate! La manifestaţiile publice din toată ţara protestatarii scandează: Jos Băsescu! Demisia Guvernului! Alegeri anticipate! Salvaţi Roşia Montană! După trei săptămîni de proteste, preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc zic, la televizor, că vor dialog cu Poporul Român, care-i vrea plecaţi. Manifestanţii din ţară şi străinătate, liderii Opoziţiei şi moderatorii de emisiuni la radio şi televiziune trebuie să le adreseze celor doi cîteva întrebări obligatorii în legătură cu Roşia Montană: De ce sprijină interesele unei firme străine împotriva Poporului Român? Ce cantităţi de aur, argint, uraniu, wolfram şi alte metale rare există în zăcămîntul de la Roşia Montană? Care este valoarea zăcămîntului şi cît revine Statului Român? De ce Guvernul României nu alocă suma de 1 miliard euro pentru redeschiderea de către firme româneşti a exploatărilor miniere din Munţii Apuseni şi asigurarea a zeci de mii de locuri de muncă? De ce nu au sesizat Parchetul şi D.N.A. cu privire la marile acte de corupţie şi numeroasele infracţiuni în legătură cu proiectul R.M.G.C.? Cine sînt trădătorii de Neam şi ţară care jefuiesc bogăţiile naturale ale Poporului Român? Fiind anul Caragiale şi profitînd de viscolul din Sudul şi Estul României, premierul Emil Boc şi cîţiva miniştri s-au făcut că lucrează în locul firmelor care beneficiază de cele mai mari preţuri din Europa pentru deszăpezire şi nu le-au sancţionat, aşa cum nu i-am tras la răspundere nici pe cei vinovaţi de inexistenţa parazăpezilor, nici pe cei care au tăiat pădurile şi perdelele de protecţie. Premierul Boc riscă să fie sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că a dat cu lopata şi a încercat să deszăpezească numai o maşină de lux tamponată şi abandonată, iar pe celelalte le-a neglijat. Nu este prima dată cînd el a lucrat în zadar, crezînd că-i păcăleşte pe români. Aşa-i în anul Caragiale! În timp ce la Davos se desfăşura întîlnirea anuală a şefilor de state, de guverne, de mari bănci şi mari firme din lume, preşedintele Băsescu s-a ascuns în Palatul Cotroceni, de frica manifestanţilor, care îl invitau insistent să iasă afară, iar premierul Boc s-a făcut că deszăpezeşte cu lopata o maşină şi a dat cîteva pahare cu ceai la şoferii blocaţi în trafic. Văzînd că manifestaţiile de protest ale românilor continuă şi pe gerul năpraznic de la sfîrşit de ianuarie a.c. şi început de februarie a.c., Guvernul Boc V, împreună cu komisarii străini de la F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană, au lansat zvonul că vor să mărească salariile şi pensiile cu 1%-5%. Echipa F.M.I. a spus că va permite această creştere, dar decizia aparţine guvernului. În ziua de 30 ianuarie a.c., liderii P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R. au mandatat Guvernul Boc V să mărească salariile bugetarilor şi pensiile cu pînă la 5% de la 1 aprilie a.c., ziua păcălelilor. Pe drumul de la Palatul Parlamentului la Palatul Victoria, premierul Boc a pierdut mandatul primit şi, în şedinţa extraordinară a Guvernului României, a anunţat că nu deschide robinetul pentru a da 10-100 lei/lună din banii tăiaţi bugetarilor şi pensionarilor în anul 2010. Regimul Băsescu-Boc, la porunca FMI, a luat, a tăiat 30%-70% din veniturile bugetarilor şi 10%-90% din pensii, sub pretextul crizei internaţionale, iar acum zice că intenţionează să le dea înapoi 1%-5% din ce a furat şi asta înseamnă creşterea negativă a salariilor şi pensiilor, în anul Caragiale. De la 1 aprilie a.c. creşterea salariilor şi a pensiilor va fi viceversa! Regimul Băsescu-Boc, în complicitate cu delegaţia F.M.I., Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, a urmărit să-i amăgească pe români pînă la 1 aprilie şi, mai ales, să abată atenţia cetăţenilor de la manifestaţiile publice de protest care continuă de 21 de zile, ajungînd şi la nivelul comunelor, după modelele din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi din reşedinţele de judeţ, din numeroase municipii şi oraşe. Cei de la Putere (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) şi Guvernul Boc V ştiu că prin Legea responsabilităţii fiscale nu se permit rectificarea Bugetului de Stat în primele 6 luni ale anului, şi nici majorarea salariilor şi pensiilor cu 6 luni înaintea alegerilor locale şi parlamentare. De asemenea, ei ştiu că în Bugetul de Stat pe anul 2012 komisarii străini nu au aprobat creşteri de salarii şi pensii. Cu toate acestea, cîteva zile s-au purtat tot felul de discuţii pe această falsă problemă. Fiind convinşi că stratagema le-a reuşit, reprezentanţii Guvernului Boc V i-au invitat pe cei din delegaţia F.M.I., Băncii Mondiale şi Comisiei Europene la o petrecere la Buşteni, unde au mîncat, au băut şi au jucat, întrecîndu-l în imaginaţie şi consumaţie pe Caragiale. Petrecăreţii s-au bucurat că Poporul Român suportă cu stoicism deciziile criminale puse în practică de Regimul Băsescu-Boc, precum şi dobînzile anuale de 3-4 miliarde euro. Televiziunile au prezentat imagini de la cheful bancherilor la Buşteni. Dacă inspectorii Curţii de Conturi sau ai băncilor străine din România ar face chefuri cu cei controlaţi ar fi daţi imediat afară din slujbe. Aşa-i normal. Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) nu are curajul să-i informeze pe conducătorii F.M.I., Băncii Mondiale şi Uniunii Europene despre petrecerea de la Buşteni la care au participat activ funcţionarii lor şi să ceară aplicarea sancţiunilor cuvenite. După ce şi-au revenit, komisarii străini au fost primiţi, în 31 ianuarie a.c., de preşedintele Băsescu care, în anul Caragiale, trebuia să-i trimită să numere steagurile din Bucureşti şi să se oprească în Piaţa Universităţii, la ceas de seară. La Palatul Cotroceni, alogenul preşedinte şi komisarii străini, experţi în petreceri, au discutat degeaba despre creşterile salariale şi de pensii în Anul Caragiale. Înainte de a pleca la summit-ul de la Bruxelles de la sfîrşitul lunii ianuarie a.c., preşedintele Băsescu a ţinut un monolog televizat cu Poporul Român, pe care l-a înştiinţat că are în vedere achiziţionarea a 48 de avioane americane second-hand cu capac F-16, pentru modernizarea Armatei Române, precum şi recurgerea la noi şi uriaşe împrumuturi externe, pînă mai sunt bani pe piaţă. Socotelile sale au fost parţial modificate de acceptarea de către 25 de state membre din Uniunea Europeană a Tratatului echilibrului bugetar, care obligă ţările semnatare, inclusiv România, să pună frînă la datoriile externe. Pînă la ratificarea Tratatului, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români, la Conferinţa de Presă din 31 ianuarie a.c., că a decis să fie rostogolită datoria externă de aproape 100 miliarde euro (după datele statistice), adică să fie luate rapid împrumuturi uriaşe, pentru că acum, pe fiecare locuitor, revine o datorie de numai 4.600 euro, cea mai mică din Europa. Aceasta este greaua moştenire lăsată românilor de Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, respectiv uriaşa datorie externă! În anul Caragiale, românii ştiu că pînă în 1989, pe vremea Uniunii Sovietice, Tratatele se hotărau la Moscova, iar în Uniunea Europeană se adoptă la Bruxelles. Adică, viceversa !
    Înaintea începerii noii sesiuni parlamentare, coaliţia împotriva Poporului Român aflată la Putere (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) a decis că se opune solicitărilor manifestanţilor şi nu acceptă alegeri anticipate. Mai mult, aşteaptă motivarea deciziei Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea alegerilor comasate cu scopul de a găsi chichiţe juridice, pentru ca în locul alegerilor parlamentare şi locale din noiembrie a.c. să organizeze alegeri locale şi parlamentare în luna iunie a.c., adică viceversa. Pretextul va fi acelaşi: economisirea a 20 milioane euro. Dar, în baza Legii nr. 555/2004 privind privatizarea PETROM, Guvernul României plăteşte, în fiecare an, la firma O.M.V., din Austria, cel puţin 50 milioane euro pentru decontaminarea istorică a mediului. În perioada 2005-2011, s-au plătit circa 2 miliarde euro. Guvernele Boc I-V au refuzat să abroge această prevedere din Legea nr. 555/2004, pentru a economisi de 100 de ori mai mult decît la alegerile comasate. Opoziţia parlamentară (P.S.D., P.N.L. şi P.C.), ezitantă şi derutantă, pînă la urmă s-a hotărît să intre într-o grevă parlamentară parţială, fără să ceară senatorilor şi deputaţilor să-i mobilizeze pe cetăţenii din colegiile electorale să participe la manifestaţii publice de protest. Liderii P.S.D., P.N.L. şi P.C., intrînd într-o nouă vacanţă parlamentară, nu au curajul să organizeze la Roşia Montană o adunare de protest împotriva proiectului R.M.G.C. şi a Guvernului Boc V, care a pregătit un ajutor financiar de peste 1 miliard euro pentru începerea lucrărilor şi dezastrului ecologic. Regimul Băsescu-Boc a confirmat că nu ştie decît de frica străzii! Aşa era şi pe vremea lui Caragiale. Generalul Iarnă va contribui decisiv la victoria Poporului Român împotriva Regimului Băsescu-Boc! Gerul de la sfîrşit de ianuarie şi început de februarie a.c. a ajutat la aflarea adevărului în legătură cu gazele naturale româneşti şi din import, din Federaţia Rusă. Firmele străine care extrag gaze naturale din România şi care plătesc o redevenţă de numai 5 dolari /1000 m3 exportă gazele ieftine în Ungaria şi Austria, circa 60 % anual, după spusele preşedintelui Băsescu. Din import se achiziţionează gaze naturale la preţul de 560 dolari /1000 m3 şi la acest preţ uriaş se facturează gazele pentru populaţie şi pentru majoritatea agenţilor economici. Astfel, Poporul Român este jefuit de gazele naturale din România, dar plăteşte sume uriaşe pentru a se asigura prosperitatea firmelor străine. Facturile din lunile ianuarie şi februarie la gaze şi la încălzirea apartamentelor vor scoate populaţia în stradă, în număr incredibil de mare. Cetăţenii trebuie să ceară arestarea celor care au decis ca gazele naturale ieftine din România să fie exportate, iar populaţia şi agenţii economici să plătească de 100 ori mai mult pentru consumul de gaze. Hoţii trebuie arestaţi, judecaţi şi băgaţi la puşcărie! Se va ajunge la Puşcăria Mafioţilor! După ce timp de mai mult de două săptămîni preşedintele Băsescu a refuzat orice dialog cu protestatarii care-i cer demisia, a trecut brusc la intervenţii“ cu românii, respectiv la Conferinţe de Presă zilnice. Nici această tactică nu mai ţine. Întrecînd imaginaţia lui Caragiale, un ziarist l-a întrebat pe preşedintele Băsescu, la Palatul Cotroceni, cînd îşi dă demisia! De acum, din 31 ianuarie a.c., preşedintele Băsescu se va ascunde şi de ziarişti! Va putea să-şi scrie demisia! Prelungirea agoniei va ajuta la scoaterea din Parlament a P.D.L. la apropiatele alegeri anticipate!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s